Urmare a unei cereri în procedura somației europene de plată, formulată în anul 2020 de către un creditor din Italia împotriva unui debitor din România, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Ulterior, în anul 2021 același creditor înregistrează împotriva aceluiași debitor, o acțiune în pretenții.
Se pune astfel problema dacă, soluția din primul dosar în procedura somației europene de plată are sau nu autoritate de lucru judecat în cel de-al doilea dosar având ca obiect acțiune în pretenții.
Judecătoria Cluj Napoca – Sentința civilă nr. 7825 din 08.12.2021
Reprezentând pârâtul, am arătat că, din perspectiva competenței, REGULAMENTUL (CE) NR. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată face trimitere prin art. 6 alin. (1) la REGULAMENTUL (CE) NR. 44/2001, în prezent REGULAMENTUL (UE) NR. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. Prin urmare, într-o acțiune în pretenții, competența se determină de o manieră identică procedurii pentru emiterea unei somații europene de plată.
Judecătoria Cluj Napoca a respins acțiunea în pretenții ca nefiind de competența instanțelor din România, însă a respins și argumentele referitoare la autoritatea de lucru judecat a soluției din procedura somației europene de plată. Această soluție a fost motivată astfel:
Mai întâi, contrar susținerilor pârâtei, instanța reține că Sentința civilă nr. 955/24.07.2020 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj nu are autoritate de lucru judecat sau putere de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât criteriile de competență în cadrul somației europene de plată sunt diferite de cele privind acțiunea în pretenții.
Tribunalul Specializat Cluj – Decizia civilă nr. 51 din 02.05.2022
În recurs, Tribunalul Specializat Cluj a menținut hotărârea primei instanțe, însă, contrar celor reținute referitor la autoritatea de lucru judecat, a reținut următoarele:
Tribunalul, în acord cu intimata și contrar primei instanțe, constată că interpretarea contractului părților și a facturii nr. 4/E/09.05.2018 prin raportare la art. 7 din Regulamentul nr. 1215/2012 a fost făcută, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 995/2020 a Tribunalului Specializat Cluj. Chiar dacă în respectivul dosar cererea a urmat procedura somației europene de plată, dezlegarea instanței cu privire la locul executării obligației asumate contractual de către reclamantă conform contractului din 12.07.2017 și prestate potrivit facturii nr. 4/E/09.05.2018 se opune atât reclamantei, cât și altor instanțe în temeiul art. 431 alin. 2 C.proc.civ. Față de aceste statuări definitive – care stabilesc locul executării obligației ca fiind situat în Budrio, Italia – reclamanta nu mai poate face dovada contrară, astfel că nu se impunea audierea unui martor propus în temeiul art. 131 alin. 2 C.proc.civ. pentru lămurirea chestiunilor necesare stabilirii competenței instanței.
