Mai mereu când exprim un punct de vedere și invoc jurisprudență în susținerea acestuia, fac în general trimitere la hotărâri ale curților de apel, în special București și Cluj. În majoritatea cazurilor hotărârile reflectă competența judecătorilor.
Sunt însă și excepții, iar uneia dintre acestea îi sunt dedicate rândurile următoare.
Într-un litigiu avut recent legat de procedura somaţiei europene de plată, partea adversă depune cu titlu de practică judiciară Decizia civilă nr. 99/24.04.2023 a Curții de Apel Cluj și evident susține punctul de vedere exprimat de către judecătorii clujeni în respectivul litigiu.
Mare mi-a fost mirararea!
Pe lângă faptul că se punea problema de interpretare a dreptului european și a jurisprudenței CJUE, era și o chestiune de logică juridică. Deci cu atât mai neașteptată opinia Curții de Apel Cluj.
Despre câștigarea competenței în procedura somației europene de plată
Povestea dosarului de la Curtea de Apel Cluj e în linii mari următoarea.
Un creditor din România înregistrează la Tribunalul Bistrița Năsăud o cerere în procedura somaţiei europene de plată împotriva unui debitor din Irlanda.
Chiar dacă nu era competent raportat la dispozițiile art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, Tribunalul Bistrița Năsăud emite somația europeană la plată și o comunică debitorului.
Debitorul formulează opoziție la somația europeană de plată, astfel că Tribunalul Bistrița Năsăud dispune anularea somației europene de plată și față de solicitarea expresă a creditorului de continuarea procedurii, dispune formarea unui nou dosar având ca obiect pretenţii.
În cadrul dosarului nou format debitorul invocă excepția necompetenței generale a instanțelor din România.
Urmare a invocării excepției, Tribunalul Bistrița Năsăud prin Sentința civilă nr. 34 din 23.03.2022 decide admiterea acesteia. Nemulțumit de soluție, creditorul formulează recurs.
Curtea de Apel Cluj – Decizia civilă nr. 99 din 24.04.2023
Instanța de recurs decide admiterea acestuia, ignorând astfel decizii obligatorii ale CJUE și oferă o motivare de neînțeles pentru mine:
În speţa de faţă, instanţa care a emis somaţia europeană de plată este Tribunalul Bistrița Năsăud, care, după cum s-a arătat, şi-a verificat şi reţinut în mod expres competenţa cu privire la soluţionarea respectivei cereri. Aceeaşi instanţă, constatând că ulterior a fost sesizată cu cererea de opoziţie a debitorului din somaţia de plată şi luând act de poziţia reclamantului, a dispus continuarea procedurii conform dreptului comun (art. 8 par. 6 sent. 34/2022)
Normele comunitare sus evocate, mai precis prevederile art. 6 şi ale art. 17 al. 1 din Reg. 1896/2006 impun verificarea competenţei la momentul sesizării instanţei cu cererea de somaţie de plată, urmând ca ulterior instanţa să rămână competentă cu privire la opoziţie, respectiv cererile de valoare redusă sau pe dreptul comun ce derivă ca efect al admiterii opoziţiei. Efectul opoziţiei reglementat de art. 17 din regulament indică în mod explicit că procedura continuă „în faţa instanţelor competente ale statului membru de origine”, adică a statului în care fusese emisă somaţia europeană de plată cu privire la care se face opoziţia.
Aceleaşi prevederi au fost avute în vedere si de instanţa de fond, care însă a reţinut că este ţinută a reanaliza competenţa, fiind fără relevanţă că în litigiile referitoare la somaţia europeană de plată şi opoziţie a reţinut că este competentă.
O atare concluzie este infirmată de prevederile explicite ale art. 17 al. 1 din Regulamentul 1896/2006, redate şi interpretate mai sus. Prin urmare, faţă de aceste prevederi, reţinerea competenţei instanţei în cadrul somaţiei de plată, este deosebit de relevantă deoarece determină şi instanţa naţională competentă să analizeze şi cererea derivată care se va judeca conform dreptului comun.
De ce e greșită soluția Curții de Apel Cluj?
În primul rând pentru că nu e nici logică și nici echitabilă. Procedura somației europene de plată este o procedură simplificată, uniformă și necontradictorie. Pârâtul nu are cunoștință de emiterea somației europene de plată decât în momentul în care aceasta îi este comunicată sau notificată. Doar la acest moment el este informat cu privire la faptul că are posibilitatea fie de a plăti suma care este menționată în somație, fie de a se opune, făcând opoziție la instanța de origine.
Dacă pârâtul decide formularea unei opoziții, nu are obligația să o motiveze. Dacă totuși decide să o motiveze, nu este obligat să invoce necompetența instanței care a emis somația europeană de plată, deoarece această opoziție nu poate să producă, în privința pârâtului, alte efecte decât cele care reies din articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006. Aceste efecte sunt încheierea procedurii europene de somație de plată și trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.
Așadar competența s-a reținut fără a fi avut în vedere punctul său de vedere și așadar fără a i se respecta dreptul la apărare.
În al doilea rând pentru că încă din 2013 există jurisprudență anterioară a CJUE referitor la înterpretarea prevederilor legale din procedura somaţiei europene de plată, care stabilește altceva.
Interpretarea dată de CJUE
Referitor la procedura somaţiei europene de plată, prin două decizii ale CJUE (din 2013 și 2016) se stabilește altceva decât ceea ce a decis Curtea de Apel Cluj în anul 2023.
Prima este hotărârea din 13 iunie 2013 în cauza C–144/12, Goldbet Sportwetten GmbH vs. Massimo Sperindeo.
În concret, printr‑un contract de prestări servicii încheiat cu Goldbet, domnul Sperindeo s‑a angajat să organizeze și să asigure difuzarea unor pariuri în Italia. Considerând că domnul Sperindeo nu și‑a îndeplinit obligațiile contractuale, Goldbet a solicitat și a obținut din partea instanțelor din Austria, emiterea unei somații europene de plată împotriva domnului Sperindeo.
Domnul Sperindeo a formulat în termenul legal opoziție împotriva acestei somații europene de plată, motivată prin faptul că pretenția Goldbet nu era întemeiată, iar suma solicitată nu era exigibilă.
Ulterior, în fața instanței competente să judece procedura civilă de drept comun, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006, domnul Sperindeo a ridicat, pentru prima dată, excepția necompetenței instanțelor austriece, pentru motivul că avea domiciliul în Italia.
Prima instanță a admis cererea domnului Sperindeo, s‑a declarat necompetentă și a respins acțiunea cu care era sesizată. Goldbet a formulat apel, însă și acesta a fost respins.
Împotriva soluției din apel, Goldbet a formulat recurs.
Instanța din recurs a considerat de asemenea că instanțele austriece nu sunt competente în temeiul articolului 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001, dat fiind că activitatea încredințată de Goldbet domnului Sperindeo se situa exclusiv în Italia. Această instanță ridică totuși problema dacă opoziția formulată de pârât împotriva unei somații de plată, fără contestarea competenței instanței de origine, ar putea fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, atribuind astfel competență instanțelor austriece.
Irelevanța competenței stabilite în procedura somației europene de plată
La întrebarea prealabilă formulată de către instanțele austriece, CJUE răspunde astfel:
31 Or, atunci când pârâtul nu contestă competența instanței din statul membru de origine în opoziția sa la somația europeană de plată, această opoziție nu poate să producă, în privința pârâtului, alte efecte decât cele care reies din articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006. Aceste efecte sunt încheierea procedurii europene de somație de plată și trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.
32 O soluție contrară, care să determine ca opoziția să reprezinte, atunci când nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine, înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, ar extinde efectele opoziției dincolo de cele care sunt prevăzute de Regulamentul nr. 1896/2006.
34 Prin urmare, o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanțelor din statul membru de origine și care nu cuprinde motive referitoare la fondul cauzei nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001. (…)
43 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 6 din Regulamentul nr. 1896/2006 coroborat cu articolul 17 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, și că împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul opoziției pe care a formulat‑o, motive referitoare la fondul cauzei este lipsită de relevanță în această privință.
Problema competenței trebuie soluționată prin garantarea dreptului la apărare
Opinia CJUE din anul 2013 este reconfirmată prin hotărârea din 10 martie 2016 în cauza C–94/14, Flight Refund Ltd vs. Deutsche Lufthansa AG. Pentru a răspunde întrebărilor preliminarii formulate în cadrul acestui litigiu, CJUE face următoarele precizări:
44 Pe de altă parte, instanța menționată solicită precizări cu privire la domeniul de aplicare al articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006, în special cu privire la aspectul dacă această dispoziție ar putea fi interpretată în sensul că cuprinde o normă de competență în favoarea instanțelor din statul membru de origine în sensul articolului 5 punctul 1 din acest regulament, independent de normele prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001. (…)
47 În al doilea rând, în ceea ce privește ipoteza evocată de instanța de trimitere, prezentată la punctul 44 din prezenta hotărâre, Curtea a statuat deja că opoziția pârâtului la somația europeană de plată, ale cărei efecte sunt reglementate de articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006, nu poate determina o prorogare de competență a instanțelor din statul membru de origine a somației de plată în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001 și să semnifice astfel că pârâtul a acceptat, prin formularea unei astfel de opoziții, chiar dacă aceasta este însoțită de motive referitoare la fondul cauzei, competența instanțelor din acest stat membru de a soluționa procedura contencioasă referitoare la creanța contestată (a se vedea în acest sens Hotărârea Goldbet Sportwetten, C‑144/12, EU:C:2013:393, punctele 38, 41 și 43). (…)
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială impune ca problema competenței internaționale a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată să fie soluționată prin aplicarea normelor de procedură care permit să se garanteze efectul util al dispozițiilor acestui regulament și dreptul la apărare, indiferent dacă instanța de trimitere sau o instanță pe care aceasta din urmă o desemnează ca instanță competentă teritorial și material să se pronunțe cu privire la o creanță cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul procedurii civile de drept comun, se pronunță asupra acestei probleme.
Obligativitatea deciziilor CJUE
Așadar, contrar argumentelor invocate de Curtea de Apel Cluj în 2023, prin jurisprudența CJUE s-a stabilit încă din 2013 că reţinerea competenţei instanţei în procedura somaţiei europene de plată NU determină şi instanţa naţională competentă să analizeze şi cererea derivată care se va judeca conform dreptului comun.
Însă, degeaba stabilim că normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar și că deciziile CJUE sunt obligatorii, dacă în concret facem altceva.
Pe de altă parte, chiar dacă judecătorii nu pot invoca necunoașterea legii, e și treaba noastra ca avocați să le prezentăm argumente relevante pentru luarea unor decizii juste.
După prezentarea argumentelor de mai sus, contrar a ceea ce a decis Curtea de Apel Cluj, prin Încheierea din 21.12.2023 dată de către Tribunalul Timiș în procedura opoziției la somația europeană de plată, s-au stabilit următoarele:
Cu toate acestea, nimic nu împiedică părţile să pună în discuţie competenţa instanţei de judecată în eventualitatea în care se judecă fondul.
Punerea în discuţie şi verificarea competenţei instanţei în procedura de drept comun este cu atât mai mult necesară cu cât procedura somaţiei europene de plată prevăzută de Regulament este o procedură necontencioasă în care debitoarea opozantă nu are posibilitatea de a invoca şi a pune în discuţia contradictorie a părţilor competenţa instanţei.
Cu alte cuvinte, din moment ce în această procedură (opoziţia la somaţia europeană de plată) se verifică exclusiv condiţiile prevăzute de art. 16 din Regulament, verificarea competenţei cu ocazia admiterii somaţiei europene de plată (procedura iniţială) rămâne „câştigată cauzei” deşi această procedură s-a desfăşurat fără a se aduce la cunoştinţa debitoarei.
Totuşi, nimic nu împiedică punerea în discuţia contradictorie a părţilor a competenţei instanţei în vederea respectării principiului contradictorialităţii cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, conform normelor de drept naţional.
Rămâne așadar de vazut ce se va întâmpla în procedura de drept comun…
