Curtea de Apel Cluj a soluționat recent un conflict negativ de competență între Judecătoria Cluj Napoca și Tribunalul Specializat Cluj, unde s-a pus problema identificării instanței competente prin raportare la prevederile art. 99 alin. (2) Cod procedură civilă (invocate de către judecătorie), respectiv prevederile art. 123 alin. (1) Cod procedură civilă (invocate de către tribunal).
În concret, reclamanţii (promitenți cumpăratori) au sesizat Judecătoria Cluj Napoca cu o cerere prin care au cerut obligarea pârâtei (promitentul vânzător) la plata unor daune interese (sub 200.000 lei) pentru nepredarea la termen a imobilului promis spre vânzare.
Ulterior, acţiunea a fost precizată/completată, în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtei, ca după întocmirea procesului-verbal de recepţie, al certificatului de atestare a edificării construcţiei şi după înscrierea imobilelor în cartea funciară, să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz sentinţa ce se va pronunţa în cauză să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Având în vedere valoarea mai mare de 200.000 lei a obiectului acestei din urmă cereri, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că nu este competentă material să soluţioneze cauza, declinând competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, care, la rândul său, văzând circumstanţele litigiului şi faptul că el are o strânsă legătură cu activitatea economică a unui profesionist, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Această din urmă instanţă a calificat cererea precizatoare ca fiind una adiţională, de competenţa instanţei învestite cu cea principală, independent de valoare, conform prevederilor art. 123 alin. (1) Cod procedură civilă şi a declinat competenţa în favoarea judecătoriei, sesizând Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea conflictului astfel ivit.
Curtea de Apel Cluj – Sentința Civilă nr. 22/12.05.2022
În vederea soluționării acestui conflict negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:
În acord cu cele relevate de judecătorie, curtea constată că în cauză sunt incidente prev. art. 99 alin. 2 C.pr.civ., fiind în prezenţa mai multor capete principale de cerere, întemeiate pe aceeaşi cauză (antecontractul de vânzare-cumpărare), caz în care competenţa revine instanţei de grad mai înalt, în speţă, tribunalul specializat, competent în soluţionarea petitului având ca obiect executarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut cele relevate în doctrină cu privire la cererea adiţională, relevându-se că potrivit art. 30 alin. 5 C.pr.civ., constituie cerere adiţională cea prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.
Având în vedere această definiţie, s-a arătat că cererea adiţională are ca obiect pretenţii cuprinse implicit în cererea pe care o modifică. Cu alte cuvinte, cererea adiţională are legătură cu cererea iniţială.
Cererea adiţională este o prelungire imediată a cererii introductive de instanţă, pe care o completează printr-o pretenţie accesorie sau pe care o reevaluează pentru a se ţine cont de faptele ulterioare declanşării procesuluişi care constituie o consecinţă a ceea ce deja s-a invocat. Ca atare, pentru ca o cerere să poată fi calificată drept adiţională, trebuie să aibă ca obiect modificarea unor pretenţii cu care reclamantul a învestit deja instanţa anterior (M. Tăbârcă-Drept procesual civil-Vol. I-Teoria generală, 2013-fila 255).
Văzând aceste consideraţii, curtea reţine că cererea modificatoare a reclamanţilor nu este una adiţională, deoarece pretenţiile noi invocate nu sunt o prelungire a celor antamate iniţial şi nici nu constituie o consecinţă a ceea ce deja s-a invocat, ci are o fizionomie proprie, distinctă, fiind una principală, întemeiată pe aceeaşi cauză cu cea evocată de la bun început.
Aşa fiind, curtea stabileste că instanţa competentă să judece cererea precizată a reclamanţilor este Tribunalul Specializat Cluj.
