Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 451/17.10.2022 a decis admiterea excepției nulității recursului invocată în cauză și pe cale de consecință a constatat nulitatea recursului.
În concret, cererea de recurs era aproape identică cu cererea introductivă și cererea de apel, iar deși se invocase motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta nu formulase critici concrete în sprijinul acestui motiv de recurs.
Pentru a constata nulitatea recursului, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:
Curtea reţine că legiuitorul a prefigurat o cale extraordinară de atac efectivă şi eficientă, stabilind în mod expres şi limitativ motivele de nelegalitate care pot fundamenta cererea de recurs. Spre deosebire de calea de atac a apelului, care are caracter devolutiv, recursul poate fi declarat numai pentru motivele de nelegalitate enumerate restrictiv de art. 488 alin.1 pct.1-8 C.proc.civ., iar nu pentru aspecte care vizează netemeinicia acesteia.
Sub aspectul memoriului de recurs prin care a fost învestită Curtea cu soluţionarea acestei căi de atac extraordinare, se constată că recurenta a realizat o trecere în revistă stării de fapt, a parcursului procesual de la sesizarea instanţei, a criticat maniera de valorificare a probaţiunii de către instanţa de fond pentru a stabili că reclamanta nu a montat panourile conform contractului, susţinând apoi că prin hotărârea criticată au fost încălcare dispoziţiile art. 488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., prin aceea că instanţa de apel nu a ţinut cont de dispoziţiile imperative consacrate de art. 1851 coroborat cu art. 1270 C.civ.. Recurenta a insistat asupra semnificaţiei principiului pacta sunt servanda care consacră forţa obligatorie a contractelor, concluzionând că societatea recurentă şi-a îndeplinit la timp şi în conformitate cu cerinţele pârâtei obligaţiile convenite, pârâta fiind cea care nu şi-a executat obligaţiile de plată a accesoriilor contractului de antrepriză.
Analiza motivelor expuse în cererea de recurs relevă în mod neechivoc faptul că acestea vizează în realitate netemeinicia soluţiei adoptate de instanţa de apel, modalitatea în care a fost valorifcat ansamblul materialului probator în stabilirea stării de fapt relevante.
Curtea reține că toate criticile expuse de recurentă nu sunt apte a fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de 488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., care vizează situațiile în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Pretinsa aplicare greșită a prevederilor art. 1851 prin raportare la art. 1270 C.civ., astfel cum a fost motivată în memoriul de recurs nu poate fi încadrată în acest motiv de nelegalitate, deoarece pe calea deschisă de pct.8 legiuitorul a avut în vedere încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe forme, fie aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia prin prisma raportului normă specială-normă generală, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită (inclusiv în cazul în care norma juridică este susceptibilă de interpretare, iar interpretarea nu e cea justă), încălcarea unor principii generale de drept. Criticile recurentei vizează în realitate starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de apel din probațiunea administrată, iar nu reale critici de aplicare a normelor de drept substanțial la starea de fapt, astfel încât motivele sale nu pot fi calificate motive de nelegalitate printre cele expres și limitativ prevăzute de lege.
În consecință, având în vedere faptul că motivele de recurs invocate de recurentă nu se circumscriu între cele prevăzute de art. 488 alin.1 C.proc.civ., Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. 1 și 2 C.proc.civ., și va constata nulitatea recursului pentru nemotivare.
