Mi-e rușine de rușinea voastră

Expert
Sursă: Depositphotos

Trebuia să scriu aceste rânduri. De aproape o lună mă tot macină.

Da, e rușinos. Mi-e rușine de rușinea voastră.

E ca-n bancul cu calul dus la piață doar să fie făcut de rușine. Numele calului…Aurel.

Apreciez că într-o oarecare măsură, misiunea unui judecător este precum cea a unui medic.

Astfel, dacă ai o problemă medicală, pentru a o rezolva o prezinți unui medic. Medicul te trimite să-ți faci diverse analize. Te întorci cu rezultatele, le verifică, le interpretează și stabilește un diagnostic. În baza acestui diagnostic îti prescrie tratamentul. Așadar, pentru ca tratamentul să fie cel corect, este importantă și expertiză medicului, dar sunt deosebit de importante rezultatele analizelor. Prin urmare, teoretic, dacă medicul nu este convins de diagnostic, dispune refacerea analizelor și/sau efectuarea altora, până când este absolut convins de diagnostic. Este esențial să se întâmple asta: viața / sănătatea pacientului poate depinde de diagnosticul stabilit și tratamentul prescris.

Dacă însă ai o problemă juridică, pentru a o rezolva o prezinți unui judecător. Judecătorul, la fel ca medicul, apelează uneori la expertiza unor specialiști. Ulterior, coroborează părerea specialistului cu prevederile legale în vigoare și pronunță o soluție. Așadar, pentru ca soluția să fie cea corectă, este importantă și expertiză judecătorului, dar este importantă și părerea specialistului la care judecătorul a apelat. Prin urmare, teoretic, dacă judecătorul are dubii, dispune refacerea / completarea expertizei sau efectuarea unei alte expertize, până când este absolut convins. Este esențial să se întâmple asta: viața / libertatea / patrimoniul justițiabililor poate depinde de soluție.

Nu știu cum și ce gândește un medic sau un judecător, dar mie mi se pare o povară imensă. Gândul că am dat o soluție greșită sau că am stabilit un diagnostic greșit, bazându-mă pe părerea eronată a unui specialist, nu m-ar lăsa să dorm noaptea.

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară

M-a ferit Dumnezeu și nu prea am văzut cum percep medicii această răspundere. În schimb, am văzut cum o percep judecătorii. Totul pare tratat cu superficialitate. În genul lui Ponțiu Pilat. Se spală pe mâini.

Dar totuși, magistrații nu jură să-și îndeplinească atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire?

Admițând că spălându-te pe mâini nu poți fi acuzat de părtinire, se poate spune același lucru despre onoare și conștiință?

Iată cum stau lucrurile într-un caz concret.

Dosar având ca obiect asigurare de dovezi. Se încuviințează efectuarea unei expertize în specialitatea construcții. Reclamanții voiau să se stabilească de urgență dacă realizarea unui proiect rutier afectează sau poate să afecteze imobilul acestora, aflat în apropiere.

Așa a răspuns Aurel primului obiectiv (am exclus doar elementele de identificare):

Așa a răspuns Aurel celui de-al doilea obiectiv (am exclus doar elementele de identificare):

Așa a răspuns Aurel celui de-al treilea obiectiv (am exclus doar elementele de identificare):

Opinia Tribunalului Alba

După depunerea raportului la dosarul cauzei, l-am comunicat inginerului menționat în răspunsul la primul obiectiv, pentru a fi analizat din punct de vedere tehnic în vederea formulării obiecțiunilor.

Trecând peste problemele de natură tehnică (pentru că nu există practic explicații tehnice în cuprinsul acestui raport – textul obiectivelor fiind mai lung decât al răspunsurilor), inginerul (cetățean străin ce trăiește în România de vreo 5 ani, interval în care a învățat aproape perfect limba română) nu putea să priceapă cum o persoană cu studii superioare, tot inginer, poate să scrie în asemenea hal în limba română.

Un cetățean român, în etate, cu studii superioare și mai mult, expert în domeniul său, poate să întocmească un astfel de raport, după care să-l prezinte unor magistrați pentru ca aceștia din urmă șă-și bazeze soluția pe opinia lui. Să aloce pentru asta 30 de ore și să pretindă un onorariu de 100 lei / oră.

La 22.04.2020 Tribunalul Alba respinge toate obiecțiunile formulate și constată administrat raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluări imobile în construcţii civile.

Închide dosarul și se spală pe mâini.

Când am comunicat soluția, inginerul menționat în răspunsul la primul obiectiv mi-a transmis că è vergognoso.

Da, e rușinos. Mi-e rușine de rușinea voastră.

Domnule Aurel, apreciez că această așa-zisă lucrare de specialitate, este o rușine pentru orice inginer, este o rușine pentru orice expert și este un afront adus limbii române.

Doamnelor judecător, validarea unei astfel așa-zise lucrări de specialitate nu face cinste actului de justiție. Continuarea validării unor astfel de rapoarte nu va duce decât la inducerea ideii că acesta este modul corect în care trebuie realizată o lucrare de specialitate.

Plus că un alt judecător ar trebui să își bazeze soluția pe acest raport. O să doarmă liniștit?

În consecință, din punctul meu de vedere, lipsește onoarea și conștiința din acest raport, dar și din hotărârea ce îl validează.

Închei cu un paragraf din concluziile scrise.

Dacă apreciați că aceste explicații au natura unei lucrări de specialitate, iar un judecător, oricare ar fi el, poate să își fundamenteze o soluție pe un asemenea raport de expertiză, însemnă că înțelegem diferit conceptul de lucrare de specialitate și de specialist.

close
4 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like