Din păcate, aceasta e concluzia la care am ajuns după cel mai îndelungat proces de care m-am ocupat până în prezent.
E trist, e dureros, e dezamăgitor, e revoltător, dar e adevărat.
Normalitatea ar trebui să fie că o persoană care are dreptatea de partea sa, să obțină validarea acesteia din partea instanțelor într-un mod rapid, ieftin și ușor.
Doar că România numai țară normală nu e. Kukunia ar fi fost un nume infinit mai inspirat pentru ceea ce experimentăm pe aceste meleaguri zi după zi.
Or mai fi și excepții, dar de regulă, pentru a ți se recunoaște un drept de către instanțele din România, este esențial să ai un avocat bun. Iar un avocat bun, precum toate lucrurile de calitate, costă.
Însă, chiar dacă ai dreptate și chiar dacă ai de partea ta un avocat bun, tot nu ai garanția validării dreptății. Mai ai nevoie și de noroc. Poate mai important decât orice, este factorul noroc, adică să ai parte de un judecător atent, implicat, interesat, curios, pasionat și înțelept. Din păcate sunt tot mai puțini astfel de judecători.
Prolog
În anul 2007, clientului nostru îi este încredințată misiunea realizării unei autostrăzi.
În vederea stabilirii organizării de șantier, a fost identificat un teren ce făcea parte din circuitul agricol. În consecință, pentru a-l afecta acestei activități a fost necesară scoaterea din circuit și plata sumei de 172.500 lei pentru a se garanta realizarea lucrărilor de redare în circuitul agricol la finalul proiectului.
Plata garanției se efectuează la 04.09.2008, iar scoaterea din circuitul agricol se aprobă pentru o perioadă de 2 ani.
Terenul nu este redat în circuitul agricol la expirarea termenului de 2 ani, astfel că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) avea posibilitatea potrivit prevederilor art. 93 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 să rețină garanția, dacă ar fi impus un termen suplimentar pentru efectuarea lucrărilor și acesta nu ar fi fost respectat.
Însă nu se solicită realizarea lucrărilor într-un termen suplimentar. În anul 2013 se efectuează lucrările de către clientul nostru, iar terenul este redat circuitului agricol. Așadar scopul pentru care a fost constituită garanția a fost atins.
În anul 2014 se solicită restituirea garanției. Răspunsul este însă negativ, motivat de faptul că terenul nu a fost redat circuitului agricol în termen de 2 ani.
Capitolul I – Curtea de Apel Cluj
Dat fiind răspunsul primit, la 09.12.2014 înregistrăm pe rolul Curții de Apel Cluj o acțiune în contencios-administrativ, cu scopul de a se constata refuzul nejustificat de restituire a garanției și în consecință obligarea la restituire.
Factorul noroc la desemnarea judecătorului a lipsit cu desăvârșire. Este numit domnul judecător Sergiu Leon Rus. Adică exact opusul a ceea ce speram.
În consecință, prin Sentința Civilă nr. 142/12.03.2015 respinge ca prematură acțiunea formulată, invocând niște motive absurde: lipsa semnăturii proprietarului terenului de pe procesul verbal de redare în circuitul agricol (deși exista), lipsa ștampilei (deși exista) și alte asemenea inepții.
Capitolul II – Înalta Curte de Casație și Justiție
La 08.05.2015 formulăm recurs împotriva Sentinței Civile nr. 142/12.03.2015 a Curții de Apel Cluj.
Doar că factorul noroc la numirea judecătorilor a lipsit din nou. Completul desemnat soluționează recursul în procedura de filtru, fără citarea părților. Astfel, prin Decizia nr. 2994/03.11.2016 respinge recursul ca nefondat.
Așadar, chiar dacă aveam dreptate, aveam și o hotărâre definitivă care zicea contrariul.
Capitolul III – Înalta Curte de Casație și Justiție
Avocatul bun se vede în astfel de momente. ÎCCJ pronunțase Decizia nr. 2994/03.11.2016 în procedura de filtru, fără citarea părților, însă nu ne dădusem acordul pentru judecarea în procedura de filtru fără citarea părților, astfel cum prevedea art. 490 alin. (2) Cod procedură civilă.
În consecință am formulat contestație în anulare.
În sfârșit aveam parte de un complet implicat. La 07.04.2017 ÎCCJ suspendă judecata contestației în anulare și sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (6) Cod procedură civilă.
Capitolul IV – Curtea Constituțională
Prin Decizia nr. 583/21.09.2017, Curtea Constituțională respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, stabilind că problema de interpretare a textului de lege criticat rezultată din practica judiciară, la nivelul completurilor de filtru ale instanței supreme, își poate găsi rezolvarea prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Curtea Constituțională reiterează prin această decizie că în vederea respectării principiilor contradictorialității și a disponibilității, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părților, întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părților în acest sens.
Capitolul V – Înalta Curte de Casație și Justiție
După soluționarea excepției de neconstituționalitate se reia judecată în contestația în anulare.
Ulterior analizării motivelor invocate, ÎCCJ pronunță Decizia nr. 342/02.02.2018 prin care se admite contestația în anulare, reținându-se în esență următoarele:
(…) soluţionarea recursului conform procedurii reglementate de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., text de lege ce s-a dorit a asigura celeritatea soluţionării cauzelor în materie civilă, este condiţionată de existenţa acordului expres şi prealabil al părţilor, dat în formă scrisă prin cererea de recurs, întâmpinare sau răspunsul la întâmpinare, acord în lipsa căruia instanţa nu poate păşi la soluţionarea recursului conform acestei proceduri, deoarece în caz contrar, se încalcă atât principiile contradictorialităţii şi a disponibilităţii părţilor în procesul civil, dar şi principiul consacrat constituţional al publicităţii şedinţelor de judecată.
Capitolul VI – Înalta Curte de Casație și Justiție
Urmare a admiterii contestației în anulare, în rejudecarea recursului, ÎCCJ pronunță Decizia nr. 1469/12.04.2018, prin care admite recursul formulat, casează Sentința Civilă nr. 142/12.03.2015 a Curții de Apel Cluj și trimite cauza spre rejudecare.
În motivare, contrar inepțiilor invocate de către dl. judecător Sergiu Leon Rus, s-au reținut următoarele::
Astfel, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă întocmise la data formulării cererii de chemare în judecată documentaţia de redare în circuitul agricol a terenului în suprafaţă de 57.500 mp, la dosar fiind depus procesul-verbal încheiat în acest sens la data de 18.12.2013, care îndeplineşte cerinţele impuse de textul menţionat din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun MAP/MAAP/127/202/2002. Aceasta întrucât, în cuprinsul procesului-verbal se menţionează în mod expres redarea în circuitul agricol a unei suprafeţe totale de 57086 mp, sub semnătura reprezentantului Direcţiei pentru Agricultură Ilfov (aspect confirmat de ştampila aplicată), ceea ce atestă confirmarea de către această autoritate a îndeplinirii obligaţiilor recurentei-reclamante.
Procesul-verbal menţionat poartă de asemenea semnătura reprezentantului OCPI Ilfov, însoţită de ştampila acestei instituţii, precum şi dovada înregistrării la registratura Consiliului Local Afumaţi, jud. Ilfov, sub semnătura delegatului acestei autorităţi.
De asemenea, Înalta Curte constată că procesul-verbal de redare în circuitul agricol a terenului poartă şi semnătura proprietarului terenului, C., fiind fără relevanţă că acesta nu a fost prezent la data întocmirii actului, atâta timp cât nu există dispoziţii legale care să impună o asemenea cerinţă.
Capitolul VII – Curtea de Apel Cluj (rejudecare)
Din nou factorul noroc a fost determinant. În rejudecare am avut parte de un judecător extrem de atent și implicat – doamna judecător Anamaria Gabriela Vida-Simiti.
După respingerea justă a tuturor excepțiilor aberante invocate și administrarea probelor absolut necesare (mai ales interogatoriul MADR prin care se confirmă că nu a fost acordat un termen suplimentar pentru efectuarea lucrărilor de redare a terenului în circuitul agricol), pronunță Sentința civilă nr. 96/05.04.2019 prin care se dispune restituirea garanției și a dobânzii legale.
Capitolul VIII – Înalta Curte de Casație și Justiție
Evident că nu s-a putut accepta o astfel de soluție. Cum adică să obligi MADR-ul la restituirea unei garanții, chiar dacă prin suma respectivă se garanta realizarea unor lucrări ce fusese realizate încă din 2013?
Absurd în opinia MADR, astfel că la data de 30.05.2019 formulează recurs împotriva Sentinței civile nr. 96/05.04.2019 a Curții de Apel Cluj.
O nouă absurditate, specifică acestor meleaguri, urmează a se întâmpla: primul termen de judecată în recurs este stabilit pentru data de 25.02.2021. Da, după aproape 2 ani de la formularea recursului.
Ei bine, după o îndelungă așteptare, ÎCCJ pronunța Decizia nr. 1533/11.03.2021 prin care respinge recursul ca nefondat (încă nu s-a motivat).
Așadar, după aproape 13 ani de la constituirea garanției (04.09.2008) MADR este obligat să facă ceea ce putea și tebuia să facă în mod vountar încă din 2013.
Epilog
Astfel, pe acceași problemă de drept avem judecători (fond și recurs) care spun că nu avem dreptate, dar avem și alți judecători (contestație în anulare, fond, recurs) care spun că avem dreptate.
Ce face diferența? Din păcate factorul noroc.
E adevărat că e important și factorul financiar, pentru că un justițiabil ce nu deține factorul financiar nu își permite să plătească un avocat timp de 7 ani: fond, recurs, contestație în anulare, curtea constituțională, rejudecare recurs, rejudecare fond și din nou recurs.
Însă, chiar dacă justițiabilul deține factorul financiar, dacă nu are de partea lui factorul noroc, e degeaba.
Așadar, nu ne rămâne decât să sperăm / să ne dorim / să ne rugăm să avem parte de judecători atenți, implicați, interesați, curioși, pasionați și înțelepți.
