Doamne, încotro mergem?

încotro mergem?
Sursa: https://www.revistateo.ro/

Încotro mergem? Lupt în lupta cea bună? Merit cununa dreptății?

Cu ceva vreme înainte de a începe toată nebunia asta ( COVID 19), am fost prin piața Oser din Cluj și cu 10 lei am cumpărat o carte. E mai ponosită ce-i drept, fiind tipărită de mai bine de un jumătate de veac (1968 mai exact). Pe copertă scrie 14 lei, deci am făcut oricum o afacere.

Quo vadis îi zice. În săptămâna patimilor am terminat-o de citit.

Scopul acestor rânduri nu este însă neapărat acela de a vă face să citiți cartea, deși merită fiecare minut alocat (de reținut că în anul 1905, autorului, un polonez pe nume Henryk Sienkiewicz, i s-a decernat premiul Nobel pentru literatură).

Scopul e altul.

În timp ce citeam am meditat la două pasaje din carte. Cred că mai ales în această perioadă este bine-venită împărtășirea la scară largă a acestora. Ambele descriu trăirile Sfântului Apostol Pavel în timp ce era condus de către soldații împăratului Nero către locul unde avea să-și găsească sfârșitul:

Își aminti cum i-a învățat pe oameni iubirea. Propovăduind, le spunea că, chiar dacă și-ar împărți averea celor săraci și chiar dac-ar ști toate limbile și toate tainele și toate științele, n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu dorește onoruri, îndură totul, crede orcui, speră mereu, rezistă la orice.

(…) ridică pentru ultima oară privirile pline de un calm nespus către lumina veșnică a asfințitului și se rugă. Da! sosise clipa, dar el vedea înainte-i un drum larg, crepuscular, ducând spre cer, și în gând își spunea aceleași cuvinte pe care le scrisese mai înainte, cu sentimentul misiunii împlinite și al apropiatului sfârșit: «Am luptat în lupta cea bună, am păstrat credința, mi-am îndeplinit datoria și, în cele din urmă, îmi este destinată cununa dreptății».

Îndemnul iubirii

Peste o săptămană, după ieșirea din stare de urgență, o sa începem încet încet să ne reîntoarcem la propria misiune. Așadar, ne mai rămân câteva zile de introspecție pentru a încerca să răspundem la următoarele întrebări:

Am eu (zidar, ziarist, avocat, magistrat, etc) iubirea în suflet? Fac ceea ce fac, cu iubire?

încotro mergem? Lupt în lupta cea bună? Merit cununa dreptății?

Dacă în urma acestor analize va rezulta că răspunsurile sunt pozitive, cred că trebuie să redefinim conceptele analizate. Uitându-mă în jur, dar inclusiv în oglindă, chiar dacă am ajuns la un nivel în care trimitem mașini în spațiu, nu prea văd mărinimie, nu prea văd răbdare, nu prea văd bunătate, nu prea văd smerenie, nu prea văd compasiune, nu prea văd credință, nu prea văd speranță, nu prea văd rezistență. Așadar, ceea ce facem nu prea facem mânați de iubire.

Dacă răspunsurile sunt însă negative, așa cum pare a fi, e simplu. Urmăm îndemnul iubirii! În acest fel, tind să cred că nu ne vom mai regăsi într-o situație precum cea trăită în ultimele luni.

close
14 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like