Motivarea hotărârii – garanția dreptății

copy-paste
Sursa: https://www.shutterstock.com

În 10 decembrie 2020 Tribunalul Alba respinge excepția de nelegalitate a unui act administrativ și apelul împotriva  Sentinței nr. 1398/29.07.2020 a Judecătoriei Alba Iulia. În 18 decembrie 2020 am primit «motivarea», iar după lecturare am simțit un gust tare amar.

În 18 februarie 2021 Tribunalul Alba a respins și contestația în anulare, astfel că dezamăgirea a atins cote nebănuite.

Acum, după aproape o lună, am găsit puterea să scriu aceste rânduri.

În seara de 18 februarie 2021 am mers acasă și pentru fetița mea de 4 ani era clar că mă simțeam rău. N-am reușit să-i ascund starea de dezamăgire, de lehamite, de scârbă pe care o trăiam în acele clipe și care încă mai persistă.

Mi-a spus cu mintea ei de 4 ani să nu fiu supărat că nu contează dacă pierzi, important e să nu renunți niciodată.

Așa că de dragul ei n-am să renunț.

Povara lașității și povara curajului

La 4 zile de la momentul 18 februarie 2021, se împlineau 118 ani de la nașterea lui Tudor Mușătescu, ocazie cu care, o librarie, pentru a sărbători acest eveniment a publicat pe pagina sa de facebook un interviu cu marele dramaturg. La un moment dat (minutul 1:46), Tudor Mușătescu este întrebat de reporter ce detestă cel mai mult. Răspunsul a fost următorul:

– Lașii…

– Lașii de pretutindeni, de sub toate cerurile, de toate vârstele și de toate activitățile!

Chiar dacă poate părea ușor nepotrivită asocierea, pe lângă opinia lui Tudor Mușătescu referitor la lași, întâmplarea face că tot în această perioadă să fi ascultat, cu mai multă atenție decât o fac de obicei, versurile unui cântec recomandat de Spotify. Il peso del coraggio (Povara curajului) se numește și este cântat de Fiorella Mannoia.

În societatea actuală în care valori fundamentale precum respectul, umanitatea, solidaritatea, educația aproape că au dispărut în favoarea individualismului, aparenței, egocentrismului, indiferenței, versurile acestui cântec ne reamintesc că fiecare dintre noi poate face ceva pentru a schimba lumea în bine. Versurile cu tâlc, în limba română ar suna cam așa:

Uităm…

Că fiecare are rolul său în această imensă scenă,

Că fiecare are drepturile sale,

Că fiecare are propria spinare,

Să suporte povara fiecărei alegeri,

Povara fiecărui pas,

Povara curajului.

Punând în balanță cele două greutăți, cu ajutorul lui Dumnezeu, o sa aleg mereu povara curajului în detrimentul lașității.

Unii însă, după cum va rezulta în continuare, preferă altceva…

Motivarea copy-paste

Inițial lenea și indiferența, iar ulterior lașitatea ne-a adus aici.

La 10.12.2020 Tribunalul Alba pronunță Decizia nr. 1129/A/2020.

«Motivarea» (33 pagini) este finalizată într-un timp record – 14.12.2020 – de către doamna judecător Camelia Ileana Fonoage. Am aflat ulterior că doamna judecător se grăbea, urmând să se pensioneze începând cu data de 01.01.2021.

Asta însă nu e o scuză pentru ce a înțeles dumneaei că presupune motivarea unei hotărâri.

În concret, doamna judecător înțelege să motiveze Decizia nr. 1129/10.12.2020 dând efectiv un copy-paste.

Deși hotărârea are 33 de pagini, primele 11 pagini sunt copy-paste a hotărârii instanței de fond, paginile 12-21 sunt copy-paste a apelului, paginile 22-27 sunt copy-paste a întâmpinării, iar paginile 28-33, sunt din nou copy-paste a întâmpinării.

Este un copy-paste absolut grosolan în care nici măcar nu s-a sinchisit să schimbe persoana sau timpul verbelor.

Este pentru prima dată când am văzut o astfel de hotărâre. Am mai văzut hotărâri în care anumite pasaje din apărările părților sunt preluate în motivare, dar niciodată o preluare copy-paste din susținerile uneia dintre părți.

Jurisprudența în cazuri similare

Nu puteam accepta o astfel de motivare. Indiferent dacă soluția din apel era corectă sau nu, apreciez că este inadmisibil să o motivezi în acest mod.

Pe această temă, ÎCCJ prin Decizia nr. 43/2018 a stabilit următoarele:

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia dintre părţi, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părţii căreia i-a dat câştig de cauză.»

De asemenea, tot ÎCCJ prin Deciziile nr. 1664/2014 și nr. 2517/2014 a stabilit următoarele:

Reluarea exclusiv a argumentelor uneia dintre părți, fără a le însoți de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat (i.e. art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Tribunalul gândirii

Față de optica ÎCCJ referitor la motivarea hotărârilor (dealtfel logică și corectă), am formulat contestație în anulare împotriva Deciziei Tribunalului Alba nr. 1129/A/10.12.2020.

Conform normelor de procedură, contestația în anulare se judecă de instanţa a cărei hotărâre se atacă. Astfel că, alți doi magistrați ai Tribunalului Alba, aveau șansa să își demonstreze înțelepciunea și curajul pentru a îndrepta o judecată strâmbă.

Și tebuiau s-o facă, chiar dacă asta presupunea să admită că doi colegi și-au bătut joc de ideea de justiție.

Doar că, acești magistrați au ales povara lașității.

Mai grav însă, s-au transformat într-un tribunal al gândirii. Acest concept folosit în cartea lui Ion Eremia – Gulliver în țara minciunilor – cu trimitere la PCR – care dirijează din umbră gândirea acelor cetățeni care mai socotesc că în țara noastră are vreun rost să faci uz de această facultate a creierului.

În concret, deși orice persoană care se bucură de darul văzului (nici măcar nu trebuie să știe să citească) poate observa că «motivarea» este un copy-paste grosolan, Tribunalul Alba prin Decizia nr. 126/A/18.02.2021 respinge contestația în anulare cu următoarea motivare:

Or, analizând decizia atacată, se constată că instanţa a răspuns motivelor de apel cu care a fost învestită. Din lecturarea Deciziei atacate reiese că, instanţa de control judiciar a analizat iniţial excepţia de nelegalitate a Notei de constatare nr. 177/29.03.2019 apreciind că este neîntemeiată după care s-au analizat cele şase motive sintetizate de apelantă de la lit. A-F. precizându-se expres acest lucru.

Tribunalul reiterează faptul că, lipsa motivării nu este totuna cu calitatea sau nemulţumirea relativ la calitatea motivării.

Domnilor magistrați, să mă scuzați, dar dacă ÎCCJ și CEDO spun constant că reluarea exclusiv a argumentelor uneia dintre părți, fără a le însoți de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante echivalează cu lipsa motivării, cum puteți avea o astfel de motivare?

Despre judecată și judecători

Pentru că în aceste zile se tot vorbește despre importanța motivării hotărârilor judecătorești, închei cu un pasaj din cartea lui Piero Calamandrei – Elogio dei giudici scritto da un avvocato – pasaj publicat în Revista Fundaţiilor Regale încă din 1 august 1942 – poate învățăm câte ceva:

Motivarea sentinței, desigur, e mare garanție a dreptății, când reușește să reproducă exact, ca într-o schiță topografică, itinerarul logic pe care judecătorul l-a parcurs, pentru a ajunge la concluzie: în astfel de cazuri, dacă concluzia e forțată, prin motivare, se poate întrezări, în care loc a pierdut judecătorul drumul cel bun. Dar, de câte ori motivare reproduce exact simțămintele care au condus pe judecător, până la punctul final? De câte ori, judecătorul e în măsură, să-și dea seama exact de motivele care l-au condus să decidă astfel?

close
0 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like