De ce dracu s-o bătut Fane Grossman cu turcii?

Când l-am rugat pe Călin Fufezan să mă ajute să îmi fac acest blog (pe care îl recomand cu căldură), m-a întrebat ce categorii vreau să îmi creeze, iar eu i-am răspuns așa:

1. Fiat iustitia … de-ar fi să piară lumea

2. Aberații juridice

3. Imaginează-ți că …

4. De ce?

5. Buongiorno principessa!

După ce mi le-a creat mi-am dat seama că arăta ciudat blog-ul cu atâtea categorii dacă eu am articole scrise doar pentru una. Așa că am păstrat-o doar pe prima și pe restul le-am șters. Ulterior, am mai adăugat una în care mă gândeam să public jurisprudența mai altfel.

Ce vreau să spun e că încă de la început mă gândeam să scriu și altceva pe acest blog, nu doar chestii juridice, însă din varii motive nu am făcut-o până acum.

Alaltăieri am citit ultimul articol scris de Radu Chirită pe blog-ul lui, ocazie cu care am citit și articolul publicat de el anterior, cel cu anticorupția, pe care personal îl găsesc mai interesant decât ultimul, chiar dacă presa locală a înțeles să nu facă trimitere la el deocamdată.

În articolul cu anticorupția Radu Chiriță se referă la Ștefan cel Mare cu apelativul „Fane Grossman”. Mi s-a părut foarte fain jocul de cuvinte, așa că am dat un search pe google să văd dacă e o creație proprie sau a mai fost folosit de către cineva.

Google zice că a fost folosit de 3 ori:

  • prima dată, în 16 aprilie 2009, la un comentariu publicat de Moshe la un articol de pe acest blog;
  • a doua oară, în 30 noiembrie 2012, într-un articol publicat tot de Radu Chiriţă pe juridice;
  • a treia oară, în articolul sesizat de către mine;

Așadar pare că nu i-ar aparține lui Radu Chiriță această formulare (doar dacă nu a scris tot el comentariul din 2009), dar urmează să elucidez acest mister.

Făcând însă aceste verificări am citit integral articolul de pe juridice intitulat Incepe scoala. De fapt, o inceput (vă recomand să o faceți și voi), iar următoarele rânduri m-au pus pe gânduri:

“Societăţile umane or progresat atunci când o venit un fraier cu o idee pe care nu o credea nimeni. Inovaţia de care suntem capabili ca fiinţe umane înseamnă să faci ceva diferit faţă de ce or făcut ăia de dinaintea ta. Imobilismul în gândire înseamnă decăderea fiinţei umane la statutul de funcţionar de la ghişeu care are capacitatea inovativă a maimuţei: aceea de a repeta ceea ce o văzut anterior. Ne uităm în jur şi vedem o societate care nu ne place. Vedem un sistem de justiţie care nu ne place. Vedem un sistem de educaţie juridică care nu ne place. Şi, totuşi, facem exact ca şi cei de dinaintea noastră, deşi ei ne-or construit aceste sisteme. Şi dăm vina pe oameni. Spunem că studenţii sunt proşti şi puturoşi, că judecătorii sunt proşti şi dezinteresaţi, că avocaţii sunt proşti şi hoţi etc. Dar nu realizăm că nu e logic ca toţi sau aproape toţi să fie aşa. Atunci când din absolvenţii de bac 99% nu sunt în stare să foloseacă capul la altceva decât obiect pentru pus gelul pe el, nu sunt ei de vină. Atunci când 99% din judecători au mobilitatea în gândire a unui bolovan nu pot fi toţi de vină. Oamenii nu pot fi toţi la fel: unii sunt proşti, alţii nu; unii sunt de bună credinţă, alţii nu etc. Atunci când aproape toţi, indiferent cum sunt ei ca oameni, se comportă profesional la fel sistemul e de vină.

După aceste constatări, autorul concluzionează: “Da’ cum dracu’ se poate schimba un sistem, jur că nu ştiu. Mă tot gândesc şi nu am nicio idee.”

Așa că azi am hotărât să mai adaug o categorie acestui blog – vox populi – cu scopul de a scoate în evidență problemele, poate mărunte, ale societății în care trăim, însă care fără a fi stopate, generează un sistem defect. Nu știu dacă este o soluție, însă cred că merită încercat.

Prima problemă de care m-am lovit cel mai recent – agențiile imobiliare.

Ne căutăm un apartament mai mare, așa că în ultimele zile ne-am uitat peste mai multe oferte de pe piața imobiliară clujeană și așa am ajuns la oferta asta.

Stabilesc o întâlnire cu agenta ieri, 1 august 2019, la ora 17:30, în fața imobilului. Întârzie mai bine de jumătate de oră din cauza traficului rutier generat de Untold, iar după ce într-un final ajunge, ne prezintă apartamentul.

În afara pereților gletuiți, totul era la stadiul semifinisat, or din pozele ce însoțeau oferta rezulta că cel puțin este montat parchetul și băile sunt finalizate.

O întreb pe doamnă că sigur e ăsta apartamentul că din poze rezultă altceva. Ea îmi răspunde afirmativ, cu explicația că au pus pe site poze din alte apartamente finalizate în acest fel de către constructor și că nu știa că acesta nu e finalizat la fel și nici dacă o sa fie finalizat la fel.

Am rămas mască.

Eu văd o ofertă, stabilesc cu tine o întâlnire, vin la respectiva întâlnire cu soția și copilul de 3 ani, pierd pentru asta cam 2 ore, doar ca să constat că realitatea e alta. Pai dacă puneai pozele reale nu m-ar mai fi interesat oferta și nu aș mai fi pierdut timpul ca să vin să văd apartamentul.

E asta o strategie de marketing? Dacă da, mi se pare aberantă.

Hai să zic că e mai ușor de digerat dacă faci poze din anumite unghiuri ca să nu scoți în evidență defectele produsului (deși tot o măgărie e), însă să pui poze cu un apartament finisat iar realitatea să fie alta, mi se pare bătaie de joc.

În consecință, vă las să vă delectați cu prevederile art. 94 din Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor și să verificați câte din ofertele existente pe piață respectă criteriile de mai jos. De cele mai multe ori abia după ce te întâlneşti cu agentul descoperi că proprietarul nu acceptă plata prin credit bancar, că în CF nu este întabulată toată construcția, că se dorește exclusiv un anumit notar și alte asemenea, pe care dacă le-ai fi știut din ofertă poate nici măcar nu solicitai o întâlnire cu agentul respectiv.

În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:

a)preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;

b)deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;

c)nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;

d)situaţia juridică a imobilului;

e)nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.

Oameni buni, hai să-l facem pe Fane Grossman mândru că suntem urmașii lui!

0 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *