20.12.2022 a fost una din acele zile. De la respingerea integrală a creanței de către administratorul judiciar, la acceptarea a 14.200,40 lei de către Tribunalul Bihor și la acceptarea integrală de către Curtea de Apel Oradea – 930.663,75 lei.
În linii mari, povestea e următoarea (cu o mulțime de probleme de drept).
O societate de Oradea nu finalizază lucrările la care s-a obligat. După multiple încercări eșuate de a-i convinge să finalizeze lucrările, clientul nostru decide rezoluțiunea contractului și încredințează lucrările rămase unei alte societăți.
Ulterior, societatea din Oradea intră în insolvența, iar în anul 2020 solicită restituirea garanțiilor de bună execuție reținute în timpul executării contractului. Dat fiind că lucrările nu au fost nici finalizate și nici remediate, cererea se respinge prin Sentința Civilă nr. 1111/23.02.2021 a Judecătoriei Cluj Napoca, soluție confirmată ulterior de către Tribunalul Specializat Cluj și Curtea de Apel Cluj.
Declarația de creanță și contestația la Tribunalul Bihor
În acest context, am formulat o declarație de creanță pentru suma de 930.663,75 lei, din care o parte reprezenta suma plătită în plus noii societăți cu care s-a contractat pentru finalizarea lucrărilor (56.348,63 lei), iar diferență erau penalități de întârziere (874.315,12 lei).
Administratorul judiciar decide respingerea integrală a declarației de creanță. În urma contestației promovate, Tribunalului Bihor prin Sentința nr. 594/F/07.06.2022 decide admiterea parțială a creanței, respectiv suma de 14.200,40 lei din totalul de 930.663,75 lei.
Împotriva acestei soluții am formulat apel, în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a motivării hotărârii, solicitând recunoașterea integrală a creanței.
A promovat apel și debitoarea prin administratorul statutar, după 16 zile de la publicarea hotărârii în BPI, formulând totodată o cerere de repunere în termen, cu motivarea că administratorul statutar al debitoarei s-ar fi aflat în concediu de odihnă în perioada când s-a comunicat hotărârea primei instanțe.
Apelul la Curtea de Apel Oradea
Referitor la cererea de repunere în termen, Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 374/20.12.2022 a stabilit următoarele:
În mod necontestat de debitoare, hotărârea apelată face parte din categoria celor a căror comunicare se face prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, fără a se face comunicarea acestora potrivit Codului de procedură civilă.
Susținerile debitoarei privind temeinicia cererii sale de repunere în termenul de declarare a apelului pe motiv că administratorul său a fost în concediu de odihnă în perioada imediat următoare publicării hotărârii în Buletinul Procedurilor de Insolvență nu pot fi primite, câtă vreme , astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus arătate, Buletinul procedurilor de insolvenţă este o publicaţie on line care poate fi urmărită prin simplul acces la internet din orice loc, or administratorul special nu a invocat și nu a dovedit faptul că nu ar fi avut acces la internet. Împrejurarea că se afla în concediu de odihnă și , prin urmare, nu se afla la sediul social al debitoarei, nu are nici o relevanță, din moment ce hotărârea nu se comunică la sediul social, potrivit Codului de procedură civilă, iar termenul de apel nu curge de la data comunicării hotărârii la sediu. De asemenea, apelul putea fi înaintat instanței în modalitățile prevăzute de Codul de procedură civilă, inclusiv prin înscris în formă electronică, dar și prin fax, poștă, curierat, astfel că nu s-a dovedit imposibilitatea de transmitere a apelului prin oricare din modalitățile de comunicare de la distanță reglementate de lege.
Potrivit art. 186 Cod de procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, or aceste motive trebuie, așa cum în mod întemeiat arată intimata, să fie independente de voința părții și să excludă orice culpă a sa. Or, în speță, debitoarea, prin administrator special, face o simplă afirmație, aceea ca a fost în concediu de odihnă în perioada în care a curs termenul de apel, fără să arate și să dovedească dacă a fost plecat din țară sau din localitate , dacă a avut sau nu acces la Buletinul procedurilor de insolvență și la mijloacele de transmitere a căii de atac, fapt ce ar fi putut-o împiedica să exercite apelul în termen, astfel încât împrejurarea că administratorul statutar a fost în concediu de odihnă nu poate fi apreciat, de sine stătător, fără nici o altă circumstanță, în speța de față, ca reprezentând un motiv temeinic justificat pentru a se dispune repunerea în termenul de declarare a căii de atac, în condițiile în care termenul de apel curge de la momentul indicat mai sus și cu atât mai mult cu cât, așa cum în mod întemeiat arată intimata, apelanta debitoare a fost reprezentată de avocat în fața instanței de fond care putea să exercite calea de atac în numele părții pe care a reprezentat-o, chiar și fără un mandat în acest scop.
Pentru motivele astfel reținute, cererea de repunere în termenul de declarare apelului, formulată de apelanta debitoare, prin administrator special, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Totodată, Curtea de Apel Oradea a admis apelul formulat de către clientul nostru, prin dispunerea înscrierii la masa credală a debitoarei cu suma de 930.663,75 lei.
Pe lângă modul exemplar în care a soluționat cererea de repunere în termen, Curtea de Apel Oradea a soluționat impecabil și restul chestiunilor contestate de către părți.
Mulțumesc
