In dubio pro reo

În primul articol scris pe acest blog spuneam că, potrivit lui Einstein, nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.

Ei bine, în acest context, credeam că noul val de magistrați este diferit și că schimbându-se oamenii rezultatul o sa fie altul. Sunt oameni competenți, bine remunerați și cel mai important liberi, astfel că nu poți aștepta din partea lor decât soluții drepte, logice, coerente și bine argumentate.

Mă prezint în fața magistraților în calitate de reprezentant, însă există o excepție, despre care, cu îngăduința voastră (pentru că este un articol ceva mai lung) aș vrea să scriu câteva cuvinte: dosar nr. 24051/211/2017.

Pe 28.03.2019 am aflat soluția din apel, iar ieri am primit motivarea. Am tot stat să mă gandesc dacă să scriu ceva sau nu, dar mergând pe logica din primul articol (la care din nou fac referire) am ales sa scriu aceste rânduri.

În concret, în data de 18.05.2017, nașa noastră naște la Clinica Novogyn. La data de 19.05.2017 soția mea merge în vizită și parchează pe trotuarul din zona clinicii pentru ca la ora respectivă (21:07) nu mai erau locuri în parcarea clinicii.

La 03.11.2017 se afișează la domiciliul meu un proces verbal de contravenție, prin care sunt amendat cu 200 lei (100 lei în 48 de ore).

Gândindu-mă în retrospectivă la câte ore am pierdut de atunci cu acest subiect (+ 20 de lei taxa de timbru judiciar) mai bine achitam atunci 100 lei, însă nevinovat fiind am contestat amenda.

Judecătorul fondului, nu chiar din noul val, doamna Felicia M, admite plângerea contravențională, reținând argumente cât se poate de corecte, logice, coerente și bine argumentate (exact ce așteptam din partea noului val, chiar dacă doamna judecător este mai veche în profesie – decretul de numire a acesteia fiind din 2004):

«Relativ la starea de fapt reţinuta prin procesul verbal atacat, din depoziţia martorului audiat – Bota Anamaria, rezulta ca in seara zilei consemnata in procesul verbal ca fiind a savarsirii contravenţiei, autoturismul menţionat in conţinutul actului a fost condus de către acest martor si ca acesta a parcat in locul menţionat in procesul verbal, aşa cum a procedat si cu o zi înainte, in scopul efectuării unor vizite, precum si faptul ca a găsit nota de constatare întocmita de agentul constatator, insa nu s-a prezentat la sediul intimatului.

Aşadar, cum potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, răspunderea contravenţionala este personala si ca atare nu este instituita in sarcina proprietarilor de autovehicule, daca alta persoana fizica se face vinovata de savarsirea unei contravenţii in legătura cu autovehiculul, nu se poate retine ca fapta imputata a fost savarsita de petent.

In acelasi sens, deşi real ca intimatul a făcut dovada ca a solicitat petentului comunicarea utilizatorului autovehiculului la data savarsirii contravenţiei, iar demersurile sale nu au condus la identificarea persoanei care a parcat autoturismul pe trotuar, aceasta nu înseamnă ca petentul este cel care a savarsit contravenţia constatata prin procesul verbal, ci doar ca a refuzat sa comunice intimatului utilizatorul autoturismului, adică alta fapta decât cea sancţionata.

Nu in ultimul rând, deşi adevărat ca procesul verbal de contravenţie incheiat pe baza constatării personale a agentului constatator se bucura de prezumţia de legalitate si temeinicie, in speţa de fata constatarea personala a agentului constatator se rezuma la identificarea autoturismului la locul faptei iar nu si a petentului, drept care prezumţia de legalitate si temeinicie nu priveşte si persoana contravenientului.»

În apel, completul de judecată este format din doamnele judecător Rodica T (numită prin decret în anul 2011) și Ioana Liliana R-M (numită prin decret în anul 2013), însă pentru că dânsele nu au reușit să ajungă la o soluție comună, este cooptat în complet de divergență domnul judecător Emil B (numit prin decret în anul 1998).

Ei bine, în această compunere, la data de 28.03.2019 se admite apelul și se schimbă soluția instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu această motivare:

«(…) tribunalul reţine că aprecierile primei instanţe, prin raportare la declaraţia martorului audiat care nu se coroborează cu restul probatoriul de la dosar, nu pot reprezenta temei al admiterii plângerii contravenţionale.

Pentru a reţine aceasta instanţa are în vedere faptul că, anterior întocmirii actului sancţionator contestat, apelantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA a oferit ocazia, prin nota de constatare seria BB nr. 16801/ 04.01.2018 care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului depistat că staţiona neregulamentar, precum şi prin adresa nr. 328199/486/14.07.2017 comunicată la domiciliul intimatului, de a se revela identitatea persoanei care a condus în concret vehiculul la data de 19.05.2017. Or lipsa oricărui interes din partea intimatului BOTA MARIAN de a indica în concret această persoană a reprezentat motivul pentru care actul sancţionator a fost întocmit pe numele său, context în care depoziţia martorei Bota Anamaria, soţia intimatului, nu prezintă forţa probantă de natură a face demn de crezare faptul pretins, respectiv acela că, la data de 19.05.2017, martora a fost cea care a condus şi a oprit vehiculul constatat a staţiona neregulamentar. Întârzierea oferirii de explicaţii de către intimat şi/sau de către soţia acestuia, în timp util de la producerea faptei, atribuie depoziţiei martorei o urmă de îndoială, în primul rând faţă de intervalul de un an scurs de la data contravenţiei şi până la data administrării probei testimoniale. În al doilea rând, deşi jurisprudenţa CEDO permite administrarea probei testimoniale inclusiv faţă de soţia prezumtivului contravenient, faţă de împrejurarea că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, nu este mai puţin adevărat că proba testimonială, deşi admisibilă, este supusă filtrului instanţei judecătoreşti, faţă de legăturile inerente stabilite între soţi, de natură a influenţa depoziţia dată.

Faţă de aceste împrejurări, şi fără a aduce atingere principiului personalităţii răspunderii contravenţionale, Tribunalul reţine că în speţa dedusă judecăţii intimatul BOTA MARIAN nu a reuşit să facă dovada pozitivă a unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei, proba testimonială administrată la cererea părţii neavând forţa probatorie, prin ea însăşi, a înlătura prezumţia simplă, permisă de dreptul intern şi de jurisprudenţa CEDO, în sensul că proprietarul vehiculului a fost şi cel care a condus şi staţionat neregulamentar autovehiculul cu nr. de înmatriculare CJ19ELL la data de la data de 19.05.2017, ora 21:07, in Cluj-Napoca, pe str. Calea Turzii la nr. 140. Spre deosebire de depoziţia martorei, această prezumţie se coroborează cu atitudinea de deplină pasivitate manifestată de parte, câtă vreme deşi i s-a pus în vedere de către apelant, nu a comunicat datele de identificare ale persoanei cu privire la care susţine că ar fi comis fapta contravenţională.»

Adică, cu alte cuvinte, trei judecători de la Tribunalul Cluj spun prin această decizie următoarele:

  1. soția mea, deși a jurat pe sfânta Biblie și i s-a adus la cunoștință faptul că mărturia mincinoasă este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, a mințit în fața instanței de fond și asta doar pentru a nu plăti eu o amendă de 100 lei (în 48 de ore);
  2. eu merit să fiu sancționat pentru simplul fapt că am fost pasiv, adică nu am răspuns solicitărilor Poliției locale, asta deși în respectiva solicitare se menționa că necomunicarea informațiilor solicitate constituie contravenție distinctă (art. 2 alin. 2 din HCL nr. 61/2014), or eu am fost sancționat pentru parcare pe trotuar nu pentru că nu am răspuns solicitărilor Poliției locale;
  3. in dubio pro reo, este doar un adagiu latin;

Domnilor magistrați, dacă găsiți vreo logică în punctele 1-3 de mai sus, înseamnă că, deși suntem din aceeași generație, tot ce am fost eu învățat de către profesorii mei este diferit de ceea ce ați fost dumneavoastră învățați. Avem în consecință o hibă a sistemului, care însă sunt convins că se poate rezolva.

Dacă însă toți am fost învățați același lucru, doar că îl aplicăm diferit, atunci avem o altă hibă a sistemului, care însă nu sunt convins că se poate la fel de ușor rezolva.

Știu, sunt doar 200 lei, însă citind soluția în 28.03.2019 și motivarea ieri, am trăit o imensă dezamăgire, iar dacă dezamăgirea mea a fost mare, gândiți-vă la dezamăgirea trăită de către cineva care petrece doar o singură zi în închisoare fără să fie vinovat.

0 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like