In dubio pro reo este o expresie latină care exprimă principiul juridic conform căruia îndoiala profită persoanei acuzate…
În primul articol scris pe acest blog ( Lasă, nu-i bai, mai ajunge Ivan la ghivan! ), spuneam că, potrivit lui Einstein, nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.
Ei bine, în acest context, credeam că noul val de magistrați este diferit. Că schimbându-se oamenii rezultatul o sa fie altul. Sunt oameni competenți, bine remunerați și cel mai important liberi. Prin urmare nu poți aștepta din partea lor decât soluții drepte, logice, coerente și bine argumentate.
Mă prezint în fața magistraților în calitate de reprezentant, însă există o excepție. Dosar nr. 24051/211/2017.
Pe 28.03.2019 am aflat soluția din apel, iar ieri am primit motivarea. Am stat să mă gandesc dacă să scriu ceva sau nu. Mergând însă pe logica din primul articol am ales sa scriu aceste rânduri.
În concret, la 18.05.2017, nașa noastră naște la Clinica Novogyn. La 19.05.2017 soția mea merge în vizită și parchează pe trotuarul din zona clinicii. La ora respectivă (21:07) nu mai erau locuri în parcarea clinicii.
La 03.11.2017 se afișează la domiciliul meu un proces verbal de contravenție. Sunt amendat cu 200 lei (100 lei în 48 de ore).
Gândindu-mă în retrospectivă la câte ore am pierdut de atunci cu acest subiect (+ 20 de lei taxa de timbru judiciar) mai bine achitam atunci 100 lei. Însă pentru că nu eram vinovat am contestat amenda.
Opinia Judecătoriei Cluj Napoca
Judecătorul fondului admite plângerea contravențională. Reține argumente cât se poate de corecte, logice, coerente și bine argumentate:
Relativ la starea de fapt reţinuta prin procesul verbal atacat, din depoziţia martorului audiat rezulta ca in seara zilei consemnata in procesul verbal ca fiind a savarsirii contravenţiei, autoturismul menţionat in conţinutul actului a fost condus de către acest martor si ca acesta a parcat in locul menţionat in procesul verbal, precum si faptul ca a găsit nota de constatare întocmita de agentul constatator, insa nu s-a prezentat la sediul intimatului.
Aşadar, cum potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, răspunderea contravenţionala este personala si ca atare nu este instituita in sarcina proprietarilor de autovehicule, daca alta persoana fizica se face vinovata de savarsirea unei contravenţii in legătura cu autovehiculul, nu se poate retine ca fapta imputata a fost savarsita de petent.
In acelasi sens, deşi real ca intimatul a făcut dovada ca a solicitat petentului comunicarea utilizatorului autovehiculului la data savarsirii contravenţiei, iar demersurile sale nu au condus la identificarea persoanei care a parcat autoturismul pe trotuar, aceasta nu înseamnă ca petentul este cel care a savarsit contravenţia constatata prin procesul verbal, ci doar ca a refuzat sa comunice intimatului utilizatorul autoturismului, adică alta fapta decât cea sancţionata.
Nu in ultimul rând, deşi adevărat ca procesul verbal de contravenţie incheiat pe baza constatării personale a agentului constatator se bucura de prezumţia de legalitate si temeinicie, in speţa de fata constatarea personala a agentului constatator se rezuma la identificarea autoturismului la locul faptei iar nu si a petentului, drept care prezumţia de legalitate si temeinicie nu priveşte si persoana contravenientului.
În apel, completul investit nu reușește să ajungă la o soluție comună. Se constituie așadar un complet de divergență.
Opinia Tribunalului Cluj
În această compunere, la 28.03.2019 se admite apelul și se schimbă soluția instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu această motivare:
Tribunalul reţine că aprecierile primei instanţe, prin raportare la declaraţia martorului audiat care nu se coroborează cu restul probatoriul de la dosar, nu pot reprezenta temei al admiterii plângerii contravenţionale.
Pentru a reţine aceasta instanţa are în vedere faptul că, anterior întocmirii actului sancţionator contestat, apelantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA a oferit ocazia, prin nota de constatare seria BB nr. 16801/ 04.01.2018 care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului depistat că staţiona neregulamentar, precum şi prin adresa nr. 328199/486/14.07.2017 comunicată la domiciliul intimatului, de a se revela identitatea persoanei care a condus în concret vehiculul la data de 19.05.2017.
Or lipsa oricărui interes din partea intimatului BOTA MARIAN de a indica în concret această persoană a reprezentat motivul pentru care actul sancţionator a fost întocmit pe numele său, context în care depoziţia martorei Bota Anamaria, soţia intimatului, nu prezintă forţa probantă de natură a face demn de crezare faptul pretins, respectiv acela că, la data de 19.05.2017, martora a fost cea care a condus şi a oprit vehiculul constatat a staţiona neregulamentar. Întârzierea oferirii de explicaţii de către intimat şi/sau de către soţia acestuia, în timp util de la producerea faptei, atribuie depoziţiei martorei o urmă de îndoială, în primul rând faţă de intervalul de un an scurs de la data contravenţiei şi până la data administrării probei testimoniale.
Spre deosebire de depoziţia martorei, această prezumţie se coroborează cu atitudinea de deplină pasivitate manifestată de parte, câtă vreme deşi i s-a pus în vedere de către apelant, nu a comunicat datele de identificare ale persoanei cu privire la care susţine că ar fi comis fapta contravenţională.
Ce a vrut sa spună autorul?
Adică, cu alte cuvinte, trei judecători de la Tribunalul Cluj spun prin această decizie următoarele:
- soția mea, deși a jurat pe Biblie și i s-a adus la cunoștință faptul că mărturia mincinoasă este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, a mințit în fața instanței de fond și asta doar pentru a nu plăti eu o amendă de 100 lei (în 48 de ore);
- eu merit să fiu sancționat pentru simplul fapt că am fost pasiv, adică nu am răspuns solicitărilor Poliției locale. Asta deși în respectiva solicitare se menționa că necomunicarea informațiilor solicitate constituie contravenție distinctă (art. 2 alin. 2 din HCL nr. 61/2014), or eu am fost sancționat pentru parcare pe trotuar nu pentru că nu am răspuns solicitărilor Poliției locale;
- in dubio pro reo, este doar un adagiu latin;
Domnilor magistrați, dacă găsiți vreo logică în punctele 1-3 de mai sus, înseamnă că, deși suntem din aceeași generație, tot ce am fost eu învățat de către profesorii mei este diferit de ceea ce ați fost dumneavoastră învățați. Avem în consecință o hibă a sistemului, care însă sunt convins că se poate rezolva.
Dacă însă toți am fost învățați același lucru, doar că îl aplicăm diferit, atunci avem o altă hibă a sistemului. Nu cred că se poate la fel de ușor rezolva.
Știu, sunt doar 200 lei, însă citind soluția în 28.03.2019 și motivarea ieri, am trăit o imensă dezamăgire. Dacă dezamăgirea mea a fost mare, gândiți-vă la dezamăgirea trăită de către cineva condamnat pe nedrept.
