Am ajuns să nu mai fim surprinși de existența unor probleme de drept identice soluționate total diferit de către instanțele judecătorești. O punem pe seama independenței de care se bucură fiecare judecător, a deplinei libertăți în soluționarea cauzei, a volumului încărcat de dosare, a ignoranței, sau mai știu eu ce alte motive puerile.
Tribunalul Sibiu a reușit însă să mă surprindă maxim.
Povestea începe în 1945, când doi tineri etnici germani sunt deportați în URSS. Se reîntorc în 1949, peste ani se căsătoresc și au 4 copii.
În 1990 intră în vigoare DECRETUL-LEGE nr. 118 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
În 2020 se modifica Decretul-Lege nr. 118/1990, stabilindu-se că inclusiv copilul născut după încetarea situaţiilor ce fac obiectul decretului-lege, are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat.
Drept urmare, în anul 2021 cei 4 frați înregistrează la AJPIS Sibiu cereri pentru acordarea acestor indemnizații.
Prima anomalie – AJPIS Sibiu
Deși toți cei 4 frați au depus cereri identice și au atașat exact aceleași înscrisuri pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor legale, AJPIS Sibiu decide admiterea cererii pentru unul dintre cei 4 frați și respingerea pentru ceilalți 3, cu motivare ca nu ar fi fost făcută dovada deportării părinților în URSS (deși pentru primul frate s-a reținut ca a fost făcută dovada deportării acelorași părinți).
Având la dispoziție maxim 30 de zile pentru a formula contestație împotriva deciziilor AJPIS Sibiu, cei 3 frați ghinioniști înregistrează fiecare la 14.03.2022 contestații pe rolul Tribunalului Sibiu – SECŢIA a II-a CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
De subliniat că această secție are 15 judecători, iar întâmplarea face că pentru aceste 3 contestații au fost desemnați 3 judecători diferiți.
După primirea contestațiilor, AJPIS Sibiu recunoaște prin întâmpinare faptul că și ceilalți 3 frați îndeplineau condițiile pentru acordarea indemnizației, astfel că emite 3 decizii prin care se revizuiesc deciziile inițiale de respingere a cererilor de acordare a indemnizației.
În consecință solicitările principale în cele 3 dosare rămân fără obiect.
Cei 3 judecători urmează așadar să mai decidă doar cum soluționează cererile celor 3 frați de obligare a AJPIS Sibiu la plata cheltuielilor de judecată.
A doua anomalie – Tribunalul Sibiu
Pe problema cheltuielilor de judecată, o chestiune extrem de simplu de soluționat din punctul meu de vedere, cei 3 judecători de la Tribunalul Sibiu au reușit performanța să dea 3 soluții diferite:
- primul dosar soluționat (14.06.2022) – acordare parțială cheltuieli de judecată: AJPIS este obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.050 lei, deși cheltuielile de judecată erau de 1.050 Euro (încă nu am primit motivarea astfel că mai sper să fie o eroare și că de fapt s-a dorit a se menționa 1.050 Euro în loc de 1.050 lei);
- al doilea dosar soluționat (17.06.2022) – acordare integrală cheltuieli de judecată: AJPIS este obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.050 Euro;
- al treilea dosar soluționat (21.06.2022) – respingere cheltuieli de judecată: AJPIS este exonerată de la plata cheltuielilor de judecată de 1.050 Euro reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă;
Chiar dacă nu acesta este neapărat scopul acestui text, raportat la aceste soluții părerea mea este că:
- soluția din cel de-al doilea dosar este în mod evident cea legală, echitabilă și de bun simț, doamna judecător Giurgiu înțelegând și apreciind în mod corect culpa evidentă a AJPIS Sibiu și drept urmare obligația în sarcina intimatei de plată către contestator a cheltuielilor de judecată;
- soluția din primul dosar, dacă într-adevăr sunt lei și nu euro, desconsideră flagrant rolul și munca avocatului, însă din pacate mai nou astfel de soluții sunt regula, excepția fiind acordarea integrală a cheltuielilor de judecată;
- soluția din cel de-al treilea dosar, denotă o rea-voință din partea judecătorului; doar dacă esti rău-intenționat și absolut părtinitor poți reține aplicabilitatea art. 454 Cod procedură civilă într-un litigiu de contencios-administrativ; găsiți aici mai multe detalii;
Epilog
Scopul acestui text este de a încerca după astfel de soluții să vă puneți în locul avocatului, care spre deosebire de judecător, trebuie să explice clientului toate absurditățile.
Aveți 3 clienți, frați, cu 3 situații juridice identice, percepeți și primiți un onorariu identic în cele 3 dosare și tratați cele 3 dosare în mod identic, iar la final:
- primul client primește integral cheltuielile de judecata;
- al doilea client primește 20% din cheltuielile de judecată;
- al treilea client nu primește cheltuielile de judecată.
Încercați vă rog să explicați celor 3 frați de ce 2 dintre ei nu au primit cheltuieli de judecată deși potrivit legii partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cum legea e egală pentru toți. Cum legea e accesibilă și previzibilă. Cum legea se aplică cu onoare, conștiință și fără părtinire. Cum dreptul din păcate nu-i o loterie…
