Te doare mintea!

În aprilie 2018 se înregistrează la Judecătoria Sibiu o cerere de validare a popririi. Noi reprezentăm terțul poprit.

În decembrie 2018 creditorul își recuperează creanță direct de la debitor, astfel că cererea de validare a popririi rămâne fără obiect.

Singurul aspect pe care instanța urma să îl mai tranșeze privea cheltuielile de judecată.

Cu privire la acest aspect, Judecătoria Sibiu, prin Sențința civilă nr. 848 din 19.02.2019 stabilește următoarele:

«În ce privește cererile creditoarei S.C. N I S.R.L. și respectiv a terțului poprit I S V Sucursala București de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 Cpr.civ., ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Prin respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, însă cu excluderea vreunei culpe din partea terțului poprit, în condițiile în care nu s-a dovedit că stingerea creanței debitorului urmărit s-a făcut prin poprire, creditoarea este cea care se află în culpă procesuală astfel că aceasta va fi obligată la plata către terțul poprit a sumei de 800 euro cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.»

Împotriva acestei soluții creditorul declară apel, iar Tribunalul Sibiu prin Decizia civilă nr. 849 din 23.10.2019 stabilește următoarele:

«În cauză, cererea de validare a popririi a fost respinsă ca rămasă fără obiect în considerarea faptului că au fost recuperate integral creanţele care au făcut obiectul executării silite în dosarul execuţional nr. …/2017.

Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că terţului poprit I S V Sucursala Bucureşti nu i se poate reţine o culpă procesuală faţă de creditoarea SC N I SRL, din cauza proceselor purtate între debitoarea I S V Sucursala Bucureşti, terţ poprit în prezenta cauză, şi creditoarea SC S C SRL, debitoare în prezenta cauză, şi a consecinţelor legale ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.

Astfel, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, respectiv 19.03.2018, exista deja pronunţată sentinţa civilă nr. 118/18.01.2018 a Tribunalului Bucureşti prin care s-a emis ordonanţa de plată împotriva debitoarei I S V Sucursala Bucureşti către creditoarea SC S C SRL a sumelor datorate încă din 2017 de către terţul poprit din prezenta cauză debitoarei din cauza de faţă, SC S C SRL, iar, la data de 21.03.2018, deci în cursul termenului de 5 zile prevăzute de art. 787 alin. 1 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 118/18.01.2018 până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi executări formulate în dosarul nr. …/3/2018 având ca obiect cerere în anulare împotriva sentinţei civile nr. 118/18.01.2018.

Apoi, la data 04.04.2018, Tribunalul Bucureşti a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 118/18.01.2018 în cadrul dosarului nr. …/3/2018, acest din urmă dosar fiind soluţionat la data de 30.05.2018 prin respingerea cererii în anulare.

Totodată, nu trebuie omis faptul că sumele de bani din conturile bancare ale terţului poprit I S V Sucursala Bucureşti erau indisponibilizate încă din data de 07.02.2018, deci anterior comunicării adresei de înfiinţare a popririi, ca urmare a popririi asigurătorii înfiinţate la cererea SC S C SRL, creditoare a I S V Sucursala Bucureşti, în baza încheierii nr. 2/03.01.2018 a Tribunalului Bucureşti (fila 85), la dispoziţia BEJ Ulman Bogdan Vasile în dosarul execuţional nr. …/2018 (fila 91).

Ulterior finalizării dosarului nr. …/3/2018, suma datorată de I S V Sucursala Bucureşti creditoarei sale SC S C SRL a fost depusă ca plată cu afectaţiune specială la dispoziţia BEJ Ulman Bogdan Vasile în dosarul execuţional nr. …/2018 demarat de SC S C SRL (fila 122).

În concluzie, terţul poprit nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de creditoarea SC N I SRL, însă nici aceasta din urmă, în calitatea sa de parte câştigătoare a procesului, nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de judecată ale terţului poprit, deoarece soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect reprezintă confirmarea unei cereri de chemare în judecată întemeiată la momentul formulării sale, dar care a rămas fără obiect, pentru că s-au recuperat pretenţiile pe parcursul procesului.

Aşadar, cum fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, şi cum, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., cel ţinut de plata cheltuielilor de judecată este “partea care pierde procesul”, prima instanţă trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor legale enunţate în sensul de a obliga debitoarea S C S.R.L. să plătească creditoarei N I S.R.L. suma de 1420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariul avocatului (filele 170-171).

Reclamantul nu poate fi în culpă atunci când îşi exercită un drept al său, iar pârâtul, care pierde procesul şi care nu se manifestă în limitele art. 454 din Codul de procedură civilă, nu poate fi considerat lipsit de culpă în legătură cu litigiul. Prin urmare, nici nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată odată ce acţiunea reclamantului a fost considerată întemeiată.

Solicitarea terţului poprit I S V Sucursala Bucureşti privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, de asemenea, nu poate fi admisă, din moment ce, din punct de vedere procesual, atât terţul poprit cât şi debitoarea s-au aflat pe aceeaşi poziţie procesuală generică, aceea de pârât

Analiză pe text:

Găsesc această soluție a Tribunalului Sibiu profund injustă, dar și ilogică, pentru cel puțin următoarele considerente, cu referire inclusiv la o opinie juridică pe care o împărtășesc[1]:

  1. Pe de o parte, potrivit art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
  2. Textul se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune, cu necesitate, o soluţie de admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv. Cu alte cuvinte, pe temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă nu se pot acorda cheltuieli reclamantului în situaţia respingerii acţiunii pentru că acesta a pierdut procesul, unică ipoteză avută în vedere de legiuitorul în circumscrierea câmpului de aplicare a textului. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea de culpă procesuală, iar întrebuinţarea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă semnifică adăugare la lege.
  3. Pe de altă parte, chiar dacă noțiunea de culpă procesuală ar însemna practic o adăugare la lege, în această cauză nici măcar nu se reține o culpă procesuală a terțului poprit.
  4. Practic, Judecătoria Sibiu reține excluderea vreunei culpe din partea terțului poprit, iar Tribunalul Sibiu confirmă că prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că terţului poprit nu i se poate reţine o culpă procesuală faţă de creditoare.

Am înțeles că începând cu acest an, pentru admiterea în magistratură s-a renunțat la proba raționamentului logic. Apreciez ca fiind o greșeală aceasă decizie.

Analizând din punct de vedere logic această speță, nu poți să zici că terțul poprit nu are nicio culpă (cu alte cuvinte dacă cererea de validare a popririi nu ar fi fost respinsă ca rămasă fără obiect, oricum ar fi fost respinsă ca neîntemeiată), însă să respingi cheltuielile de judecată.

E absurd.

Plus că soluția a fost de respingere a cererii de validare a popririi. Așadar, demersul reclamantului a fost respins, deci procesul a fost câștigat de pârât. Reclamantul a pierdut, iar pârâtul a câștigat.

Pe această problemă juridică ai text extrem de clar: partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cum să zici că SC N I SRL (creditoarea) în calitatea sa de parte câştigătoare a procesului, nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de judecată ale terţului poprit, în condițiile în care cererea creditoarei a fost respinsă, deci CREDITOAREA A PIERDUT!!!!

Câteodată mi se pare că am coduri diferite de cele ale judecătorilor. Sau nu vorbim aceeași limbă. Altfel nu îmi explic unele decizii.


[1] https://www.juridice.ro/339437/chestiunea-cheltuielilor-de-judecata-in-situatiile-in-care-actiunea-este-respinsa-ca-ramasa-fara-obiect-sau-ca-lipsita-de-interes.html

0 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like