Daune de 25.000 lei pentru prejudiciul suferit prin căderea într-o gură de canal descoperită

Titlul acestui articol se referă la un dosar început în anul 2014 la Judecătoria Cluj Napoca și finalizat definitiv în anul 2016 la Tribunalul Cluj, cauza fiind căderea într-o gură de canal descoperită. Soluția a fost de atragere a răspunderii solidare a Municipiului Cluj Napoca și a Companiei de Apă Someș S.A., acordându-se astfel unui cetățean italian daune în cuantum de 25.000 lei.

Cu toate că fapta ilicită este din 2011 și că instanțele sesizate au înțeles să atragă răspunderea solidară a Municipiului Cluj Napoca și a Companiei de Apă Someș S.A., pare că nu s-a înțeles gravitatea acestor fapte. Inclusiv acum, la aproape 10 ani de la respectivul incident, persistă cauzele generatoare ale litigiului.

În consecință, pentru eventuale situații similare, iată motivarea esențială a instanțelor de judecată (o găsiți în integralitate accesând linkurile externe către rolii.ro):

Opinia Judecătoriei Cluj Napoca

Prin Sentința Civilă nr. 6911/13.07.2016 a Judecătoriei Cluj Napoca se admite în parte cererea introductivă de atragere a răspunderii pentru căderea într-o gură de canal descoperită, reținându-se în acest sens următoarele:

(…) instanţa retine ca vatamarea integrităţii corporale si sanatatii reclamantului este consecinţa lipsei capacului canalului situat la adresa administrativa declarata de reclamant.

Cat priveşte obligaţia de a intretine si repara echipamentele tehnico-edilitare, intre care si căminele carosabile si necarosabile, guri de scurgere ape pluviale si altele asemenea, cata vreme acestea se circumscriu unui serviciu public, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 al Legii nr. 241/2006, răspunderea pentru neîndeplinirea ori neîndeplinirea corespunzatoare a obligaţiilor revine administratorului sau direct, fie ca este vorba de gestiunea directa a serviciului public alimentare cu apa si canalizare de către unităţile administrativ teritoriale, fie ca este vorba de gestiune delegata, dar si autoritatilor administraţiei publice locale, potrivit dispoziţiilor art. 19 si 24 alin. 1 din acelasi act normativ.

In acest sens, din insasi intampinarea Municipiului Cluj-Napoca rezulta ca acesta a delegat acest serviciu public paratei Compania de Apa Someş SA., sens in care sunt invocate si prevederile art. 1 din HCL nr. 223/2007, insa aceasta nu înseamnă ca acesta poate transfera răspunderea care ii revine, date fiind prerogativele sale legale de supraveghere si control a modului de respectare si îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 241/2006, a carora aducere la îndeplinire de către paratul Municipiul Cluj-Napoca nu se verifica cu dovezi.

Prin urmare, fata de starea de fapt si de drept reţinuta, instanţa constata ca in cauza sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale a paraţilor, in solidar, pentru prejudiciul încercat de reclamant prin căderea sa in canalul al cărui capac lipsea, nesemnalizat, in intelesul art. 1349, 1357 si urm. C. civ.

Relativ la suferinţa fizica si psihica a reclamantului, timpul necesar investigaţiilor medicale si suspiciunea ca deteriorarea stării sale de sănătate este preponderent cauzata de accidentul suferit, deşi aceasta nu se verifica in totalitate, in contextul vârstei reclamantului si a faptului ca exista dovezi ca acesta este o persoana suferinda si de alte afecţiuni al căror tratament si suferinţe au interferat, instanţa apreciază ca reclamantul a suferit fara putinţa de tăgada si un prejudiciu moral, care se adaugă prejudiciului material suferit in cuantum de 4866,40 lei, estimat la o valoare de 20133,60 lei. Prin urmare, instanţa constata ca pretenţiile reclamantului ce exced sumelor de mai sus sunt neîntemeiate si trebuie respinse ca atare.

Fapta ilicita si culpabila a paraţilor consta in nesemnalizarea gurii de canal fara capac, respectiv lipsa verificării in conservarea masurilor de semnalizare necesare pe o durata mai îndelungata de timp, de către parata SC Compania de Apa Someş SA, precum si neîndeplinirea in nici un mod a atribuţiilor de supraveghere si control a acesteia de către Municipiul Cluj-Napoca.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamant este in parte întemeiata, in limitele sus arătate, motiv pentru care urmează sa fie admisa ca atare.

Opinia Tribunalului Cluj

Prin Decizia Civilă nr. 1509/A/13.12.2016 a Tribunalului Cluj se resping apelurile declarate în cauză, reținându-se în acest sens următoarele:

Îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, în prezenta cauză se verifică aşa cum a reţinut instanţa de fond, întrucât, pârâţii aveau obligaţia de a lua toate măsurile de preîntâmpina producerea vreunui accident, cu consecinţe vătămătoare persoanelor care folosesc strada Gheorghe Lazăr.

Fapta prejudiciabilă, aptă să antreneze răspunderea civilă delictuală, poate fi o acţiune sau o inacţiune. În cazul de faţă, fapta prejudiciabilă o constituie inacţiunea pârâţilor, respectiv, neluarea tuturor măsurilor, pentru împiedicarea producerii unui accident. Nu contestă nimeni, că ulterior sesizării lipsei capacului de la canal, pârâta Compania de Apă Someş , a luat măsuri în vederea remedierii problemei, însă până la înlocuirea capacului de la canal, măsurile luate nu au fost suficiente, generând astfel, posibilitatea producerii accidentului.

Folosirea bandei reflectorizante, pentru semnalizarea lucrărilor, în condiţiile unui iluminat necorespunzător, pe timp de noapte, nu este suficient să preîntâmpine producerea accidentelor. Chiar dacă existenţa benzii reflectorizante la locul producerii accidentului a fost constatată, este evident că, o simplă bandă, ca cea folosită de către pârâţi, nu poate constitui o barieră efectivă în producerea accidentului. 

Cauza producerii accidentului, respectiv căderea într-un cămin neacoperit, nu poate fi dovedită în toate cazurile în mod direct aşa cum se arată în motivele de apel. Cu toate că sarcina probaţiunii aparţine reclamantului nu i se poate solicita acestuia, să propună probe directe, în legătură cu suportarea unui prejudiciu ca urmare a unei fapte ilicite. În astfel de condiţii, se poate apela şi la prezumţii, în condiţiile în care, este foarte posibil şi nimic deosebit, ca în momentul parcurgerii unei străzi, să nu fie nici o altă persoană prezentă sau un aparat tehnic care să înregistreze traficul, astfel încât, să existe o certitudine în afara oricărui dubiu, în acest sens.

Contrar celor susţinute în apel, nu există îndoiala rezonabilă afirmată de pârâţi cu privire la veridicitatea afirmaţiilor. Nu se poate impune unei persoane care a suferit un traumatism să-şi preconstituie probe, pentru situaţia nerecunoaşterii faptei culpabile de către cel vinovat, prin realizarea de fotografii în direct, sau de la locul accidentului. 

Argumentele apelantului Municipiului Cluj, nu sunt întemeiate, întrucât aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, aceasta în calitate de proprietar, răspunde pentru eventualele prejudicii. Chiar dacă, a fost delegată activitatea de alimentare cu apă şi canal, aceasta nu o exonerează de răspundere. 

Presupusul furt, a capacului de la căminul de apă, nu poate înlătura răspunderea pârâţilor, întrucât aceştia au obligaţia de a remedia această împrejurare, urmând ca ulterior, eventual să se îndrepte cu acţiune împotriva celui care, probabil a sustras capacul. Aşadar, dispoziţiile art. 1380 din Codul civil, nu este aplicabil în cazul de faţă, în lipsa dovedirii furtului.

Printr-o semnalizare corespunzătoare poate fi evitată căderea într-o gură de canal descoperită

Chiar dacă apelul incident prin care se viza obținerea unor despăgubiri mai mari a fost respins, apreciez soluția și motivarea instanțelor de judecată clujene sesizate cu această speță și aștept cât mai multe astfel de motivări (astfel de soluții te conving că lupți în lupta cea bună). Poate, dacă hotărârile de acest fel se înmulțesc, nu o sa mai vedem guri de canal descoperite sau măcar o să vedem semnalizări corespunzătoare.