Povestea începe în anul 2019, în Germania, într-un club de noapte pentru adulți. Aici, un cetățean german întâlnește o româncă și se îndrăgostește de ea. Îi propune să renunțe la «jobul» ei și să aibă o relație sentimentală.
La scurt timp românca invocă diverse probleme personale și îl convinge pe german să o ajute financiar. Românca se întoarce în țară și inventează noi probleme, pentru rezolvarea cărora are nevoie de mai mulți bani. Germanul continuă să îi trimită bani, în speranță că românca își va rezolva problemele și se va întoarce în Germania.
Problemele continuă însă să tot apară și românca amână reîntoarcerea în Germania.
Într-un final, după ce i-a dat 55.000 Euro, germanul se satură de problemele invocate și își cere banii înapoi.
Exploatarea iubirii
În ultimii ani am fost contactați de mai multi cetățeni străini cu povești identice (italieni, elvețieni, germani, etc.). Toți au cunoscut românce în cluburi pentru adulți din străinătate, cărora au ajuns să le transfere sute de mii de euro.
Cu excepția germanului din povestea noastră, ceilalți n-au dorit să inițieze demersuri judiciare.
Dubii erau mai multe, în special posibilitatea de admitere a unor acțiuni câtă vreme nu dețineau un contract de împrumut, iar parte din bani erau dați cash. Apoi era dubiul legat de posibilitatea de recuperare a sumelor chiar dacă acțiunile s-ar admite.
În cazul germanului din povestea noastră banii erau transferați în mare parte prin Moneygram și transfer bancar, iar discuțiile s-au purtat în mare parte în scris pe WhatsApp.
Împrumut? Îmbogățire fără justă cauză? Înșelăciune?
Am înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului Brașov, solicitând:
- în principal, constatarea existenței unui contract de împrumut pentru suma de 55.000 Euro și obligarea pârâtei la restituirea acesteia;
- în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 55.000 Euro cu titlu de îmbogățire fără justă cauză;
Tribunalul Brașov prin Sentința nr. 76/13.03.2023 decide respingerea acțiunii, cu următoarele argumente:
În privința solicitării principale, tribunalul a apreciat că din probele administrate nu rezultă că banii au fost predați pârâtei cu obligația de a îi restitui așa cum susține reclamantul, aceasta fiind modalitatea în care reclamantul a înțeles să se manifeste în cadrul relației. (…) după întreruperea relației, astfel cum rezultă din cuprinsul acelorași convorbiri telefonice, pârâta și-a manifestat disponibilitatea să îi restituie banii remiși, dar în rate, fără a recunoaște vreun moment că aceștia ar fi fost dați cu titlu de împrumut.
În privința solicitării subsidiare, judecătorul fondului a reținut că deși în cauză a existat o mărire a unui patrimoniu şi micşorarea altui patrimoniu care să aibă o cauză unică, această cauză depășeste sfera licitului civil protejat de către Codul civil.
Contribuţie la bunăstarea persoanei iubite & îmbogățire fără justă cauză
Am criticat soluția instanței de fond atât raportat la cererea principală, dar mai ales raportat la soluția pe îmbogățire fără justă cauză.
Curtea de Apel Brașov prin Decizia civilă nr. 435/19.03.2024 confirmă soluția instanței de fond raportat la împrumut, susținând în esență că din interpretarea materialului probatoriu nu a rezultat fără urmă de îndoială faptul că pârâta și-ar fi asumat obligaţia de restituire a sumei de 55.000 Euro.
În privința solicitării de restituire întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză, Curtea de Apel Brașov a avut o poziție diametral opusă, motivarea soluției de admitere fiind în esență următoarea:
Îmbogăţirea pârâtei şi însărăcirea corelativă a reclamantului, necontestată, s-a produs prin faptul virării sumei de bani în contul bancar al pârâtei.
Pe de o parte, se observă că temeiul juridic al dreptului reclamantului la restituirea sumei de bani, înţeles ca fundament al pretenţiei afirmate prin cererea introductivă, îl constituie un raport obligaţional grefat pe principiul echităţii şi circumscris unei relaţii amoroase, în cadrul căruia reclamantul, însărăcit ca efect al pierderii patrimoniale obiectivate în remiterea sumelor de bani pentru depăşirea problemelor financiare ale pârâtei şi a familiei acesteia, care o împiedicau să revină în Germania, pentru continuarea relaţiei amoroase şi chiar în scopul căsătoriei, potrivit înţelegerii părţilor, urmăreşte realizarea dreptului său de creanţă prin obligarea pârâtei îmbogăţite să-i restituie valoarea cu care aceasta şi-a sporit injust patrimoniul.
Pe de altă parte, este de remarcat poziţia procesuală a pârâtei care, contestând cauza juridică afirmată prin cererea de chemare în judecată, s-a apărat invocând drept justificare pentru mărirea patrimoniului său cu valoarea încasată în urma viramentului bancar, două variante de apărare, anume acordarea sumei de bani cu titlu de liberalitate şi, parţial, pentru suma de 10.000 euro, pretinsul împrumut acordat de către ea reclamantului.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 1346 din C. civ. care reglementează, exemplificativ, cazurile în care îmbogăţirea este considerată ca având justă cauză, apărările pârâtei anterior enunţate trebuie înlăturate deoarece aceste susţineri nu au fost dovedite în niciun fel, fiind simple afirmaţii.
Curtea reţine că potrivit prevederilor art. 1011 alin. 4 Cod civil, bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege,
Însă împrejurarea că sumele transferate în contul pârâtei erau câteodată mai mici decât suma de 25.000 lei, prevăzută de dispoziţiile art. 1011 alin.. 4 C.civ. ca limită valorică a bunurilor mobile corporale care pot face obiectul darului manual, nu poate duce la concluzia privind valabilitatea eventuală a unui contract de donaţie sub forma darului manual, în contextul probatoriului administrat în cauză care relevă o altă înţelegere a părţilor decât gratificarea pârâtei, conform celor deja reţinute de către instanţa de apel.
Drept urmare, în absenţa unui contract sau a oricărui mijloc juridic sau oricărei alte acţiuni în justiţie prin care reclamantul însărăcit să-şi poată recupera pierderea suferită, devin pe deplin aplicabile regulile din materia îmbogăţirii fără justă cauză, în virtutea principiului echităţii, pentru restabilirea echilibrului patrimonial dintre părţi, rupt prin remiterea şi, subsecvent, încasarea unei sume de bani substanţiale ce depăşeşte nivelul rezonabil al contribuţiei la bunăstarea persoanei iubite pe care o implică relaţia acestora.
Lecție pentru șovăielnici!
Sper în primul rând ca această soluție a Curții de Apel Brașov să fie menținută în cazul unui eventual recurs. Dacă suma de 55.000 Euro nu reprezintă un împrumut, în mod evident reprezintă îmbogățire fără justă cauză.
Și mai sper ca această să fie atât o lecție, cât și un imbold pentru toți aceia care se îndoiesc de dreptul lor și/sau de sistemul judiciar din România.
Da, deși dreptatea e de partea ta, e posibil ca aceasta să nu fie recunoscută în urma unei proceduri judiciare.
Da, deși se obține recunoașterea judiciară a unui drept, e posibil să nu se poată obține lui.
Însă, rezultatul e cert dacă nu se inițiază niciun demers!
