Contextul juridic
Un cetățean italian, care și-a petrecut o parte semnificativă din viață în România, decedează în Italia, unde se deschide și succesiunea sa. La moștenire vin copiii săi din Italia și soția supraviețuitoare din România.
Copiii, neavând informații despre bunurile și disponibilitățile bancare ale defunctului în România, solicită Băncii Transilvania, la 11 aprilie 2024, următoarele date:
- Existența unor conturi bancare pe numele defunctului, iar dacă acestea există, comunicarea extraselor de cont de la deschiderea contului până în prezent, inclusiv soldul actual;
- Dacă conturile au fost închise anterior decesului, comunicarea extraselor de cont de la deschidere până la data închiderii acestora.
Secretul bancar și drepturile moștenitorilor
Potrivit art. 111 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit, informațiile despre conturile clienților sunt protejate prin secret bancar. Cu toate acestea, art. 113 alin. (2) lit. a) din același act normativ prevede că astfel de informații pot fi furnizate moștenitorilor defunctului, fără a distinge între informațiile anterioare sau ulterioare decesului.
Răspunsul inițial al Băncii Transilvania
Pe 12 aprilie 2024, Banca Transilvania răspunde că defunctul nu are conturi active, dar a deținut anterior conturi închise înainte de deces. Cu toate acestea, banca refuză să furnizeze detalii despre tranzacțiile efectuate în conturile respective, invocând secretul bancar și dispozițiile art. 954 Cod civil, potrivit cărora moștenirea se deschide la momentul decesului.
Contraargumente juridice
La 23 aprilie 2024, am reiterat solicitarea, invocând următoarele:
- Art. 113 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006 nu face distincție între informațiile protejate de secretul bancar anterioare sau ulterioare decesului.
- Defunctul a avut reședința obișnuită în Italia, astfel că moștenirea sa este guvernată de legea italiană, conform art. 2633 Cod civil român, nu de art. 954 Cod civil român.
- Conform art. 1146 Cod civil român și art. 737 Cod civil italian, moștenitorii au dreptul de a afla dacă alți comoștenitori au primit donații din partea defunctului, ceea ce poate fi verificat doar prin consultarea tranzacțiilor efectuate în conturile acestuia.
Precedent judiciar relevant
Decizia civilă nr. 997/16.10.2023 a Tribunalului Specializat Cluj confirmă această interpretare, stabilind că moștenitorii au dreptul de a primi informațiile solicitate fără autorizarea instanței sau a organelor de urmărire penală. Instanța a subliniat că banca trebuie să analizeze cererea moștenitorilor și să le furnizeze informațiile necesare pentru exercitarea drepturilor succesorale.
Schimbarea poziției Băncii Transilvania
Pe 30 aprilie 2024, Banca Transilvania reconsideră poziția și comunică informațiile solicitate. Această schimbare de optică este de apreciat, confirmând principiul că orice instituție poate greși, dar doar cel care persistă în greșeală este de condamnat.
Recurs în interesul legii
Având în vedere interpretările contradictorii ale acestor prevederi legale, a fost promovat un recurs în interesul legii, prin care se solicită ÎCCJ lămurirea următorului aspect:
O instituție bancară este obligată să furnizeze informații protejate de secretul bancar privind conturile unui client defunct către moștenitorii săi de la data deschiderii contului bancar sau doar de la data deschiderii moștenirii?
Concluzie
Apreciez poziția Procurorului General, care susține că moștenitorii trebuie să primească informațiile bancare de la data deschiderii contului defunctului. La 20 mai 2024 ÎCCJ a decis următoarele:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Moştenitorii titularului de cont decedat au dreptul să obţină furnizarea, de către instituţiile bancare, a informaţiilor protejate de secretul bancar, pentru perioada anterioară decesului, numai în măsura în care justifică scopul pentru care le pretind.