Despre popriri și culpă procesuală
În aprilie 2018 se înregistrează la Judecătoria Sibiu o cerere de validare a popririi. Eu reprezentăm terțul poprit.
În decembrie 2018 creditorul își recuperează creanță direct de la debitor. Cererea de validare a popririi rămâne astfel fără obiect.
Instanța urma să mai soluționeze doar problema cheltuielilor de judecată.
Opinia Judecătoriei Sibiu
Cu privire la acest aspect, Judecătoria Sibiu, prin Sențința civilă nr. 848/19.02.2019 stabilește următoarele:
În ce privește cererile creditoarei S.C. N I S.R.L. și respectiv a terțului poprit I S V Sucursala București de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 Cpr.civ., ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Prin respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, însă cu excluderea vreunei culpe din partea terțului poprit, în condițiile în care nu s-a dovedit că stingerea creanței debitorului urmărit s-a făcut prin poprire, creditoarea este cea care se află în culpă procesuală astfel că aceasta va fi obligată la plata către terțul poprit a sumei de 800 euro cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Opinia Tribunalului Sibiu
Împotriva acestei soluții creditorul declară apel. Tribunalul Sibiu prin Decizia civilă nr. 849/23.10.2019 stabilește următoarele:
Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că terţului poprit nu i se poate reţine o culpă procesuală faţă de creditoare din cauza proceselor purtate între debitoarea ISV Sucursala Bucureşti, terţ poprit în prezenta cauză, şi creditoarea SC SRL, debitoare în prezenta cauză.
Terţul poprit nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de creditoare, însă nici aceasta din urmă, în calitatea sa de parte câştigătoare a procesului, nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de judecată ale terţului poprit, deoarece soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect reprezintă confirmarea unei cereri de chemare în judecată întemeiată la momentul formulării sale, dar care a rămas fără obiect, pentru că s-au recuperat pretenţiile pe parcursul procesului.
Aşadar, cum fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, şi cum, potrivit art. 453 alin. (1) Cpc, cel ţinut de plata cheltuielilor de judecată este “partea care pierde procesul”, prima instanţă trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor legale enunţate în sensul de a obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 1420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamantul nu poate fi în culpă atunci când îşi exercită un drept al său, iar pârâtul, care pierde procesul şi care nu se manifestă în limitele art. 454 din Cpc, nu poate fi considerat lipsit de culpă în legătură cu litigiul. Prin urmare, nici nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată odată ce acţiunea reclamantului a fost considerată întemeiată.
Solicitarea terţului poprit privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi admisă, din moment ce, din punct de vedere procesual, atât terţul poprit cât şi debitoarea s-au aflat pe aceeaşi poziţie procesuală generică, aceea de pârât.
Analiză pe text
Găsesc soluția Tribunalului Sibiu profund injustă, dar și ilogică, pentru următoarele considerente, cu referire la o opinie juridică pe care o împărtășesc:
- Pe de o parte, potrivit art. 435 alin. 1 Cpc, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să plătească cheltuieli de judecată.
- Textul se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune, cu necesitate, o soluţie de admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv. Cu alte cuvinte, pe temeiul art. 453 alin. 1 Cpc nu se pot acorda cheltuieli reclamantului în situaţia respingerii acţiunii. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea de culpă procesuală, iar folosirea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 Cpc semnifică adăugare la lege.
- Pe de altă parte, chiar dacă noțiunea de culpă procesuală ar însemna o adăugare la lege, în această cauză nici măcar nu se reține o culpă procesuală a terțului poprit.
- Judecătoria Sibiu reține excluderea vreunei culpe din partea terțului poprit. Tribunalul Sibiu confirmă că prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că terţului poprit nu i se poate reţine o culpă procesuală faţă de creditoare.
Analizând din punct de vedere logic această speță, nu poți să zici că terțul poprit nu are nicio culpă, însă să respingi cheltuielile de judecată. Dacă cererea de validare a popririi nu ar fi fost respinsă ca rămasă fără obiect, oricum ar fi fost respinsă ca neîntemeiată,
E absurd.
Plus că soluția a fost de respingere a cererii de validare a popririi. Așadar, demersul reclamantului a fost respins. Deci procesul a fost câștigat de pârât.
Cum să zici că NI SRL (creditoarea) în calitatea sa de parte câştigătoare a procesului, nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de judecată ale terţului poprit, în condițiile în care cererea creditoarei a fost respinsă. Deci creditoarea a pierdut!
