… onorarii minimale (partea I)
Prin stabilirea unor onorarii minimale și obligatorii avocatul va fi mai bine pregătit, mai dedicat dosarelor în care este implicat și mai bine remunerat.
Această cugetare are la bază 4 evenimente din ultima perioadă:
- nemulțumirea unor avocați față de modul în care organele de conducere le reprezintă interesele;
- propunerile Consiliului de Administrație al Filialei Cluj a C.A.A. pentru îmbunătățirea situației avocaților;
- OUG nr. 53/2020, în baza cărora se oferă avocaților posibilitatea de a solicita o indemnizație lunară de 4.072 de lei;
- Decizia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Cluj din 10.04.2020, în baza căreia se acordă fiecărui notar un ajutor financiar în suma de 15.000 lei;
Dacă nu faci parte din aceste două profesii (avocați sau notari) și analizezi obiectiv evenimentele de mai sus, inevitabil ajungi la concluzia că notarii sunt mai bine organizați decât avocații. Și e cât se poate de logică această concluzie.
Astfel, pe de o parte avem avocații, care nu au în cadrul organizațiilor din care fac parte suficiente resurse pentru a aloca fiecăruia dintre membrii un ajutor financiar de 15.000 lei și trebuie să facă presiuni (ca să nu le zic milogeli) pentru a interveni statul. Pe de altă parte avem notarii, care cel puțin la Cluj au identificat aceste resurse.
Modalitate diferită de stabilire a contribuțiilor
Pornind de la premisa că atât reprezentanții avocaților cât și cei ai notarilor sunt foarte bine intenționați și dedicați misiunii lor, rezultă că diferența de organizare este dată de fondurile de care dispun.
O să ziceți că notarilor le este mult mai ușor pentru că ei sunt doar 2.656 la nivel național, în vreme ce în prezent în România sunt înscrişi în barouri 35.836 de avocaţi.
Nu sunt însă de acord cu asta. Mai mulți membrii înseamnă contribuții mai multe și teoretic fonduri mai mari.
Prin urmare, analiza trebuie să pornească de la contribuții.
Un avocat plătește lunar o cotă de 11% din venituri, plafonată la suma de 1452 lei la casa de asigurări a avocaților și 128 lei la barou. Un notar pe de altă parte plătește lunar o cotă de 4% din venituri, fără plafon.
E clar că o primă diferență este dată de existența plafonului. Însă pentru a identifica diferența semnificativă, voi continua analiza raportat la un venit lunar de 13.200 lei (unde intervine plafonul în cazul avocaților).
Astfel, un simplu calcul aritmetic arată că un avocat ce câștigă într-o lună 13.200 lei, contribuie la organizația din care face parte (barou) cu suma de 128 lei. Un notar ce câștigă exact aceeași sumă, contribuie la organizația din care face parte (camera notarilor) cu suma de 528 lei.
Astfel, dacă toți notarii câștigă într-o lună doar 13.200 lei aceștia contribuie cu suma totală de 1.402.368 lei (2656 * 528), adică aproximativ 300.000 Euro.
Dacă toți avocații câștigă într-o lună doar 13.200 lei aceștia contribuie cu suma totală de 4.587.008 lei (35.836 * 128), adică aproape 1.000.000 Euro.
Modalitate diferită de stabilire a onorariilor
Doar că majoritatea avocaților nu câștigă lunar 13.200 lei, iar majoritatea notarilor câștigă lunar mai mult de 13.200 lei.
Citind datele de mai sus lumea o să creadă că suntem fie idioți, fie extrem de lacomi și nehaliți. Adică, fie avem fonduri foarte mari și le irosim, adică suntem idioți, fie avem fonduri foarte mari, dar mai cerem și ajutor de la stat de 4.072 lei, adică suntem lacomi și nehaliți.
Și astfel ajungem la adevărata diferență dintre avocați și notari: onorariile minimale.
Camera Notarilor Publici București ne informează următoarele:
Onorariul notarului este stabilit prin ordin al ministrului justiției (OMJ nr. 46/C/2011).
În ceea ce privește onorariul notarial calculat conform OMJ nr. 46/C/2011, trebuie reținut că acesta poate fi majorat (…). Onorariile prevăzute nu sunt negociabile, fiind minimale și unitare pentru toți notarii publici.
Potrivit OMJ nr. 46/C/2011, pentru transferul dreptului de proprietate a unui bun imobil, unde prețul este de 700.000 lei, onorariul minim și nenegociabil al notarului este de 5.080 lei + 0,44% pentru suma care depăşeşte 600.001 lei, adică 5.520 lei.
În consecință, teoretic la orice notar te duci în România, dacă vrei să vinzi un imobil cu suma de 700.000 lei, o să-i plătești un onorariu de minim 5.520 lei.
Dacă însă ți-a luat poliția permisul de conducere și vrei să contești măsura cu ajutorul unui avocat, o să ai onorarii de la 300 de lei (poate mai puțin) până la 10.000 de lei (poate mai mult).
Soluții propuse
În acest context, am analizat propunerile Filialei Cluj a C.A.A. pentru îmbunătățirea situației avocaților. Nu zic nici că sunt bune, nici că sunt proaste. Mi-a atras atenția faptul că în principiu se bazează pe intervenția unor terți, străini de această profesie. Astfel, cu titlu de exemplu reproduc următoarele:
- propuneri de modificare a legislației financiar fiscale care pot fi implementate de legiuitor.
- modificări ale legislației pentru protejarea intereselor financiare ale U.N.B.R., C.A.A. Barourilor şi ale Filialelor, precum și pentru crearea de mecanisme de sporire a veniturilor financiare ale acestora.
- propuneri adresate sistemului judiciar (C.S.M., instanțe, parchete, M.J.).
Cu alte cuvinte, cu excepția unor chestiuni pur organizatorice, așteptăm să ne rezolve problemele fie puterea legislativă, fie puterea judecătorească.
Soluția corectă: onorarii minimale
Prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272 din 26 august 2017 se aprobă „Tabloul onorariilor minimale”. După 3 luni se adoptă Hotărârea Consiliului UNBR nr. 289 din 09 decembrie 2017 prin care se abrogă Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/26.08.2017.
Apreciez că trebuie revenit la ideea unor onorarii minimale. Ce se poate întâmpla rău? Sunt două variante, ambele în beneficiul avocaților și al justițiabililor:
- o parte din justițiabili nu vor mai apela la avocat și vor încerca să-și rezolve problemele juridice singuri. În această ipoteză, pe de o parte vom avea o populație mai bine pregătită din punct de vedere juridic (ceea ce e un mare plus), iar pe de altă parte vom avea avocați ce vor petrece mai mult timp pentru a se perfecționa sau cu cei dragi (ceea ce e un și mai mare plus).
- cealaltă parte a justiţiabililor va continua să apeleze la avocați și o să plătească onorarii mai mari.
În ambele ipoteze avocatul va ajunge să fie mai bine pregătit, mai dedicat dosarelor în care este implicat și mai bine remunerat. Este la mintea cocoșului că un avocat ce are mai puține dosare cu onorarii mai mari, este mai implicat și devotat muncii sale decât un avocat ce are mai multe dosare și cu onorarii mai mici.
Prin urmare, ar trebui puse în practică 2 soluții:
- stabilirea unor onorarii minimale.
- stabilirea unor condiții mult mai stricte de acces și rămânere în profesie.
În acest fel, pe cale naturala, va interveni și o triere a membrilor.
Doar astfel putem să demonstrăm și să susținem că facem parte dintr-o elită a societății.
După ce implementăm aceste măsuri, putem și trebuie să facem presiuni pentru a se adopta un cadru legislativ care să permită dependența justiţiabililor de avocați, exact cum se întâmplă în cazul notarilor.
