Obținerea unei finanțări nerambursabile implică un proces complex, care presupune respectarea unor cerințe stricte de eligibilitate și depunerea unei documentații conforme cu ghidurile aplicabile. Mulți beneficiari apelează la consultanți specializați pentru a elabora și depune proiectele, având așteptarea că aceștia vor asigura succesul demersului. Totuși, nu de puține ori, proiectele sunt respinse ca neeligibile, iar beneficiarii se află în situația de a fi investit sume considerabile fără a obține finanțarea dorită.
Se pune, astfel, problema dacă și în ce condiții consultantul poate fi tras la răspundere pentru prejudiciul suferit de beneficiar.
Obligația consultantului: de mijloace sau de rezultat?
Conform art. 1481 Cod civil, obligațiile asumate în cadrul unui contract pot fi de două tipuri:
- obligații de mijloace – debitorul (consultantul) trebuie să depună toate diligențele necesare pentru atingerea rezultatului dorit, fără a garanta obținerea acestuia;
- obligații de rezultat – debitorul este obligat să livreze rezultatul promis, neîndeplinirea acestuia atrăgând automat răspunderea contractuală.
Consultanța pentru accesarea fondurilor nerambursabile este, în mod obișnuit, o obligație de mijloace. Totuși, acest lucru nu exonerează consultantul de răspundere în cazul culpei sale pentru respingerea proiectului.
Caz concret: atragerea răspunderii consultantului
Un caz relevant pe care l-am gestionat a vizat un beneficiar care a achitat peste 20.000 Euro pentru pregătirea unui proiect de finanțare printr-un program gestionat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Proiectul a fost respins ca neeligibil pe motivul declarării incorecte a statutului juridic al beneficiarului, și anume clasificarea eronată a societății ca „autonomă” în loc de „legată”.
Consultantul a susținut că nu oferă consultanță juridică și că stabilirea statutului juridic al societății este atributul exclusiv al avocaților. Judecătoria Sectorul 3 București și ulterior Tribunalul București au respins această apărare, argumentând astfel:
- consultantul avea obligația de a verifica statutul societății prin surse accesibile (ex: baza de date RECOM);
- clasificarea corectă a beneficiarului este esențială în stabilirea eligibilității proiectului;
- obligația de diligență include informarea corectă și completă a beneficiarului despre condițiile de eligibilitate.
Astfel, consultantul a fost obligat să restituie o parte din onorariu, instanța constatând că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale.
Concluzii: Când poate fi tras la răspundere consultantul?
Deși obligația consultantului este, de regulă, una de mijloace, răspunderea acestuia poate fi angajată atunci când:
- Nu s-a informat corespunzător despre criteriile de eligibilitate aplicabile;
- Nu a verificat documentația și informațiile furnizate de beneficiar;
- A omis aspecte esențiale pentru acceptarea proiectului;
- A prestat servicii defectuoase sau incomplete.
Consultanța pentru accesarea fondurilor nerambursabile nu este lipsită de răspundere, iar beneficiarii prejudiciați pot obține despăgubiri dacă demonstrează culpa consultantului.
Pentru a evita astfel de situații, recomandăm ca beneficiarii să solicite clarificări scrise privind responsabilitățile consultantului și să includă clauze contractuale clare referitoare la obligațiile asumate. Pe de altă parte, consultanții trebuie să fie extrem de atenți la detalii esențiale și să nu se limiteze la o abordare superficială a proiectelor pe care le gestionează.
