În urma a două litigii finalizate cu succes la Curtea de Apel Cluj și la Curtea de Apel Oradea, în contradictoriu cu o societate aflată în insolvență, am formulat o cerere către administratorul judiciar pentru plata cheltuielilor de judecată. Societatea aflată în insolvență nu fusese obligată la plata cheltuielilor prin hotărârile judecătorești pronunțate în cele două litigii, decizia clientului nostru fiind de a le pretinde pe cale separată.
După analiza cererii, administratorul judiciar decide următoarele:
Analizând hotărârile judecătorești pronunțate în cele două dosare de mai sus, se constată faptul că instanțele de judecată NU au acordat cheltuieli de judecată, motiv pentru care, administratorul judiciar nu recunoaște existența acestei creanțe.
Pe de altă parte, soluționarea unei cereri privind solicitarea cheltuielilor pe cale separată este de competenţa exclusivă a instanței de judecată. Analizarea cheltuielilor de judecată şi decizia privind eventuala acordarea a acestora excede atribuțiilor administratorului judiciar.
Împotriva acestei măsuri a administratorului judiciar am formulat contestație.
Tribunalul Bihor – Sentința nr. 780 din 03.10.2023
Judecătorul sindic ne-a admis contestația, motivarea fiind în esență următoarea:
Astfel, potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014: „Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, o cerere de plată, transmisă cu confirmare de primire, ce va fi analizată de către administratorul judiciar într-un termen de 15 zile de la data primirii, cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestație cu respectarea art. 59 alin. (5)-(7).”
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 ,,debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
În ceea ce privește cererea de plată formulată de contestatoare, instanța reține că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora ,,în înţelesul prezentei legi termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii: creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă”.
Instanța reține că contestatoarea din prezenta cauză are dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, atâta timp cât acestea nu au fost solicitate cu ocazia judecării cauzei ce le-a pricinuit și nu s-a pronunțat nicio instanță în privința acestora.
În speţă, temeiul de drept al cererii de plată a cheltuielilor de judecată din dosarele nr. ####/271/2020 și ###/111/2019/a3 este cel prevăzut de art. 453 Cod proc. Civilă, text de lege care prevede că ,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care pierde procesul”.
Fiind întemeiată pe culpa procesuală a părţii care a determinat aceste cheltuieli de judecată, este necesară analizarea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil text de lege care prevede că „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
În speţă, contrar celor afirmate de administratorul judiciar, analizarea cererii de plată a cheltuielilor de judecată poate fi realizată doar pe calea prevăzută de art 75 alin 3 din Legea nr. 85/2014. Odată cu analizarea cererii de plată administratorul judiciar poate aprecia în ce măsură despăgubirile solicitate de creditor cu titlu de cheltuieli de judecată erau sau nu justificate. A se interpreta în sensul expus de administratorul judiciar, că doar instanţa este competentă să stabilească aceste cheltuieli, ar însemna ca atribuţia stabilită prin textul de lege menţionat mai sus în sarcina administratorului judiciar să nu mai fie exercitată de către acesta.
Mai mult, interpretarea dată de administratorul judiciar ar face şi imposibilă recuperarea cheltuielilor de judecată de către partea care a câştigat procesul, întrucât conform art 75 alin 1 din L 85/2014, de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă orice acţiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanţelor asupra debitorului.
Cum însuşi legiuitorul a prevăzut o astfel de posibilitate de recuperare a creanţelor curente, în mod greşit administratorul judiciar a respins cererea de plată pe motiv că doar instanţa de judecată poate stabili aceste cheltuieli de judecată.
Domnia și prostia…
Societatea debitoare, cel mai probabil prost sfătuită, a încercat să obțină de la clientul nostru suma de 42.148,23 lei, reținută cu titlu de garanție de bună execuție. A ajuns să îi fie respinsă cererea, să aibă înregistrată în tabel o creanță suplimentară de 1.261.005,25 lei și să fie obligată la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 27.170,65 lei.
Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba…
